Tomislav Ivančić: Urmează-mă. Întâlnirea lui Isus pe Calea crucii
14.03.2014, Iaşi (Catholica) - Isus ne dă întâlnire pe drumul crucii. Mergem? Acceptăm să îl ajutăm pe Isus să îşi ducă crucea? Aceste întrebări care ne provoacă la un răspuns imediat ne sunt propuse în broşura „Urmează-mă. Întâlnirea lui Isus pe Calea crucii”, scrisă de teologul Tomislav Ivančić şi apărută la Editura Presa Bună sub traducerea făcută din limba germană de Anca Negreanu. Broşura are 36 de pagini şi costă 3 lei. Cităm din introducerea şi prefaţa cărţii.
Cartea doreşte să confrunte cititorul în viaţa de zi cu zi cu perspectiva asupra crucii expuse în Evanghelie. Acceptarea crucilor nu reprezintă o fugă de obligaţiile zilnice, ci dimpotrivă! Celui aflat în suferinţă, care nu mai este în stare să muncească, i se oferă energia interioară, pentru a deveni un om nou şi pentru a crea o lume nouă. Fiecare dintre noi fuge deseori de crucea vieţii de zi cu zi. Isus ne determină să ne întoarcem în oraş, în sat, acasă, în familie, la locul de muncă, la viaţa noastră, pentru a desăvârşi în credinţă ceea ce ne-a fost dat.
Acesta este motivul pentru care, pe drumul spre Isus, crucea Sa este un indicator deosebit. Isus este prezent la fiecare staţiune din Calea crucii. Dacă acceptăm suferinţa şi moartea aşa cum a făcut El, atunci se deschide pentru noi calea spre el. Fiecare cruce din viaţa noastră devine o uşă spre el. Cele paisprezece staţiuni ale Căii crucii nu sunt singurele cruci care ne conduc la Isus. Isus a luat întreaga viaţă a oamenilor asupra Sa, ceea ce înseamnă că toată existenţa umană, toate greutăţile vieţii de zi cu zi, toată suferinţa şi moartea duc la Isus odată ce le-am acceptat. Cele paisprezece staţiuni sunt doar exemple, în care ni se arată uşa ce duce la Isus. Ele reprezintă o sugestie şi un indiciu pentru cum putem deschide uşa lui Isus în orice situaţie a vieţii noastre.
Crucea reprezintă în viaţa noastră tot ceea ce se intersectează cu planurile noastre, înlocuindu-le cu cele ale lui Dumnezeu. O cruce este atunci când ni se cere să renunţăm la propria voinţă şi să o acceptăm pe cea a lui Dumnezeu. Crucea înseamnă renunţarea la propria viaţă şi intrarea în cea divină. Crucea este orice suferinţă psihică sau fizică. Crucea înseamnă acceptarea propriei vieţi aşa cum este. Crucea înseamnă acceptarea oamenilor chiar dacă sunt antipatici, dacă au păreri diferite de ale noastre sau dacă se comportă contrar aşteptărilor noastre. Este o cruce când trebuie să renunţăm la convingerile noastre, pentru a crede în cuvântul lui Dumnezeu. O cruce este să renunţăm la logica noastră ca să o acceptăm pe cea a lui Dumnezeu. Crucea se intersectează cu logica noastră, o contrazice şi aduce logica divină în viaţa noastră.
Această Cale a crucii nu este gândită doar pentru perioada Postului Mare. Ea reprezintă calea prin viaţa de zi cu zi şi este bine ca pentru o vreme să o citim, să o ascultăm şi să ne rugăm zilnic. Atunci ne va umple, ne va convinge şi ne va schimba. Fiecare staţiune te va introduce tot mai profund în prezenţa lui Isus. Odată ce ai acceptat crucea oferită de staţiune şi odată ce ai acceptat situaţia ta de o manieră concretă, aşa cum este prezentată în staţiune, îl vei întâlni pe Isus. El te aşteaptă exact acolo unde este crucea ta. Crucea este spaţiul, posibilitatea întâlnirii tale cu Isus. Prin urmare crucea nu este o suferinţă în zadar, ci o binecuvântare. Cu timpul vei învăţa că şi sub cruce te poţi bucura. În loc să te sperie, crucea te va bucura, îţi va lumina viaţa şi te va duce la victorie. (Andrei Stolnicu pentru Ercis.ro)
Imagini
