Prezentare de carte despre martiri şi mărturisitori la Sânicolau Mare
18.03.2014, Lugoj (Catholica) - În Duminica a II-a din Postul Mare, pr. Marius Pîrvu, consilier eparhial şi protopop de Sânnicolau Mare împreună cu dr. Sergiu Soica le-a prezentat credincioşilor cartea „Martiri şi Mărturisitori sub regimul comunist. Eparhia Greco-Catolică de Lugoj”. S-a amintit că, urmare a decretului de desfiinţare a Bisericii Greco-Catolice, 59 clerici greco-catolici (27,96%) din cei 211 preoţi ai Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj identificaţi, au devenit preoţi ai Bisericii Ortodoxe, 152 preoţi (în proporţie de 72,03%) au protestat împotriva trecerii la Biserica Ortodoxă, 46 de preoţi au ajuns în penitenciarele comuniste (deci 21,80%), iar 106 preoţi s-au opus „unificării religioase” prin diferite forme (adică 50,23%).
Astfel în această perioadă a anilor 1948-1965 au fost identificaţi 46 de clerici greco-catolici din Banat care au trecut prin închisorile comuniste. Pe lângă locurile cunoscute de detenţie, alte locuri pentru clerul Episcopiei lugojene, mai puţin cunoscute, au fost lagărele de muncă. Prin aceste lagăre regimul comunist, a urmărit izolarea persoanelor care se opuneau regimului şi societăţii comuniste. „Avantajele” lagărelor erau diverse: pedepsirea, reeducarea, exterminarea persoanelor ce opuneau rezistenţă, terorizarea populaţiei, dar şi obţinerea unei forţe de muncă gratuite.
În încheiere a fost prezentat mesajul de încurajare a Papei Pius al XII-lea din 27 martie 1952, din scrisoarea apostolică „Veritatem Facientes” adresată către „venerabilii fraţi şi iubiţii fii episcopi, către cler şi către poporul român”. Sanctitatea Sa descrie realitatea dureroasă a Bisericii în primii ani ai comunismului din România: „Mai ştim apoi că Biserica Greco-Catolică, atât de înfloritoare între voi prin numărul credincioşilor şi prin virtuţile ei, este considerată de lege ca fiind dispărută, iar sfintele lăcaşuri şi instituţiile ei au fost destinate altor scopuri, ca şi cum acest lucru ar corespunde dorinţelor şi aspiraţiilor credincioşilor înşişi”.
„Numeroase comunităţi călugăreşti, de bărbaţi şi de femei, au fost risipite”, continua Papa Pius al XII-lea, „iar şcolile în care tinerii, sub îndrumarea acestor călugări, îşi deschideau mintea spre lumina înţelepciunii umane şi creştine, şi creşteau în integritatea moravurilor şi în deprinderea virtuţilor au fost interzise, ca fiind dăunătoare şi periculoase pentru naţiune, şi încredinţate altora; numeroşi preoţi, datorită fidelităţii lor faţă de credinţa strămoşească şi faţă de Scaunul Apostolic, şi pentru că nu au consimţit sub nici o formă să se clintească din statornicia lor creştină, să îşi păteze conştiinţa sau să îşi trădeze istoria, fie au fost deportaţi din patria lor în regiuni îndepărtate, fie au fost osândiţi la muncă silnică sau aruncaţi în închisoare, unde duc încă o viaţă plină de mizerii, dar glorioasă în ochii lui Dumnezeu şi a oamenilor cinstiţi.” (Raimondo-Mario Rupp pentru BRU.ro)
Imagini
