Papa Francisc, Pontiful care renunţat la eticheta „regală”

17.03.2014, Vatican (Catholica) - Imaginea Papei Francisc aşezat în rândul al patrulea între Cardinalii şi Episcopii Curiei Romane, la exerciţiile spirituale din Postul Mare, desfăşurate în Ariccia, Italia, este extrem de emblematică pentru primul an al pontificatului său. A refuza un tron pentru a merge să stea în rândurile din spate şi a fi un exemplu viu al faptului că autoritatea înseamnă slujire nu este ceva nou pentru Papa Francisc. În 1992, Arhiepiscopul de atunci de Buenos Aires, Cardinalul Antonio Quarracino, l-a numit pe tăcutul preot iezuit – care era fericit să petreacă ore întregi spovedind credincioşi – Episcop auxiliar. „Ştiu întotdeauna unde este auxiliarul meu, Bergoglio. În rândul din spate…”, spunea Cardinalul. Chiar şi atunci când a devenit Arhiepiscop şi Cardinal şi în timpul vizitelor sale frecvente în mahalalele din Buenos Aires, Bergoglio stătea întotdeauna în rândurile din spate. De aceea a fost atât de uşor pentru el să renunţe la anumite simboluri străvechi tipice obiceiurilor imperiale pe care papalitatea le moştenise. Felul lui de a face lucrurile, stilul lui, care este plin de substanţă, l-a apropiat şi l-a făcut accesibil faţă de oameni.

Lumina la apartamentul nr. 201 din Casa Santa Marta se aprinde foarte devreme dimineaţa, în jurul orei 4.30 a.m. Timp de două ore, Papa Francisc stă singur, rugându-se şi meditând lecturile zilei şi pregătind scurtele predici pe care le rosteşte liber în fiecare dimineaţă, după cum explică secretarul său maltez Mons. Alfred Xuereb. Cu câteva minute înainte de ora 7 a.m., Papa coboară singur în sacristie, unde îl aşteaptă în jur de cincizeci de persoane, între care câţiva preoţi şi cei doi secretari ai săi, Mons. Xuereb şi pr. Fabián Pedacchio (argentinian). Începând din luna ianuarie, în fiecare zi, credincioşii care participă la Liturghia de dimineaţă vin dintr-o parohie diferită a Romei: ca Episcop al Romei, Papa Bergoglio ştie că nu poate să îşi viziteze toate parohiile (nici chiar Papa Wojtyla nu a făcut-o, şi pontificatul lui a durat aproape 27 de ani), aşa că, în schimb, îi invită, să spunem aşa, în casa lui. Predicile rostite la aceste Liturghii sunt unul dintre cele mai importante elemente noi ale acestui pontificat: ele sunt simple, la obiect şi în acelaşi timp profunde. Nu există un text oficial scris dar Radio Vatican publică un rezumat al fiecărei predici. Editura Vaticanului a publicat de asemenea o lucrare în două volume intitulată „Omelie del mattino”, conţinând predicile zilnice de dimineaţa ale Papei.

După ce se termină Liturghia, Papa îşi dă jos ornatele liturgice şi se întoarce în capelă unde stă în spate şi se roagă în tăcere timp de aproximativ un minut. Apoi merge în atrium pentru a saluta persoanele una câte una. Ia micul dejun la ora 8 a.m., la cantina de la Casa Santa Marta. Aici ia de obicei şi prânzul la ora 1 p.m. şi cina la 8 p.m. Seara există servire la mese pentru oaspeţii casei doar pentru primul fel de mâncare. După aceasta, fiecare dintre comesenii Papei Francisc, inclusiv el însuşi, se ridică şi îşi alege al doilea fel de mâncare din zona de autoservire. „Am nevoie să trăiesc în mijlocul oamenilor şi dacă aş trăi de unul singur, mai izolat, nu mi-ar face bine”, a declarat Papa Francisc când a explicat că a ales să nu locuiască în Palatul Apostolic „din motive psihiatrice”, deoarece nu poate „trăi singur”, izolat în apartamentul papal cu intrarea lui în formă de pâlnie şi prea multe gărzi. Decizia lui de a locui la Casa Santa Marta a demontat vechea structură ca de „curte regală” în decurs de câteva luni.

Zilele Papei sunt intense. Pe lângă audienţele pe care le are, întâlnirile oficiale şi vizitele din partea unor şefi de state, teancurile de documente pe care le primeşte de la Secretariatul de Stat şi de la Congregaţiile Curiei, rapoartele pe care le primeşte de la comisiile de anchetă pentru IOR şi economia Vaticanului, Papa Francisc îşi găseşte timp să citească personal aproximativ cincizeci de scrisori şi mesaje dintre miile pe care le primeşte în fiecare zi. Acestea stau o vreme pe biroul lui şi apoi Papa răspunde la ele personal, fără intermediari, la telefon.

Rolul secretarilor personali s-a schimbat de asemenea în pontificatul Papei Francisc: ei nu îl mai însoţesc pe Papă în timpul audienţelor sau în călătoriile sale (majordomul papal, Sandro Mariotti, cunoscut şi ca „Sandrone”, îndeplineşte acum unele dintre îndatoririle secretarilor personali în aceste ocazii). Ei au devenit practic „invizibili”. Singurul caz anterior în care s-a întâmplat acest lucru a fost în timpul pontificatului Papei Pius al XII-lea: el a avut câţiva secretari personali iezuiţi care nu au ieşit în evidenţă. În primele câteva săptămâni ale pontificatului său, Papa Francisc i-a mărturisit discipolului şi prietenului său Jorge Milia că nu doreşte ca secretarii sau alţi colaboratori să îi coordoneze agenda şi să decidă cu cine se poate şi cu cine nu se poate întâlni. Într-adevăr, decide şi organizează el însuşi multe dintre întâlniri.

La un an de la acel moment în care Papa Francisc şi-a făcut prima apariţie la balconul central ale Bazilicii San Pietro, când a rostit cuvintele „Iubiţi fraţi şi surori, bună seara!”, nu toţi s-au obişnuit să îl vadă pe Papa deplasându-se pe jos, ducându-şi singur servieta, folosind o maşină economică şi căutând contactul cu oamenii, uitând de măsurile de securitate. Cu siguranţă el reprezintă o provocare pentru obiceiurile existente şi pentru acea mentalitate „de prinţi” de care Papa argentinian îi cere Bisericii să se debaraseze.