Papa Francisc: Cine are credinţă, merge spre făgăduinţele lui Dumnezeu
31.03.2014, Vatican (Catholica) - A nu trece ca un vagabond prin viaţă, inclusiv pe plan spiritual, ci a merge direct la ţintă, ceea ce pentru un creştin înseamnă a urma făgăduinţele lui Dumnezeu care nu dezamăgesc niciodată – despre aceasta a vorbit Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineaţă în capela Casei Santa Marta din Vatican. Redăm sinteza publicată de Radio Vatican.
Referindu-se la lecturile biblice proclamate la celebrarea euharistică (Is 65,17-21 şi In 4,43-54), Papa Francisc s-a oprit mai întâi la textul din cartea profetului Isaia. Mai înainte de a cere, a observat el, Dumnezeu face o promisiune. Făgăduinţa Sa are ca obiect o viaţă nouă şi plină de bucurie. Acesta este fundamentul speranţei: a se încrede în făgăduinţele lui Dumnezeu, ştiind că El nu dezamăgeşte niciodată. Dar aceasta este, în fond, şi esenţa vieţii creştine, a păşi către promisiunile lui Dumnezeu. Desigur, mulţi creştini au ispita de a se opri: „Atâţia creştini care stau pe loc! Sunt mulţi care au rămas în urmă şi au o speranţă slabă. Da, ei cred că va fi un cer şi că totul va merge bine. E bine că au această credinţă, dar ei nu caută cerul! Ţin poruncile şi toate celelalte, dar stau pe loc. Domnul nu poate să facă din ei fermentul, drojdia care să crească întregul popor pentru că nu merg înainte. Aceasta este problema: cei care stau pe loc. Apoi, mai sunt alţii, între ei şi noi, care greşesc drumul: noi toţi, uneori, am greşit drumul, ştim aceasta. Problema nu este că unul greşeşte drumul, problema este că nu se întoarce când îşi dă seama că a greşit.”
Modelul celui care crede şi caută ceea ce îi arată credinţa, este funcţionarul regelui descris în Evanghelia zilei. El îi cere lui Isus vindecarea fiului bolnav şi nu se îndoieşte nici o clipă când porneşte spre casă după ce Învăţătorul i-a spus că a dobândit ceea ce a cerut. În situaţia opusă, a reluat Papa, se află în schimb grupul „cel mai periculos”: cei care se înşală singuri, cei care merg dar nu înaintează pe cale: „Sunt creştinii rătăcitori. Se învârt şi iar se învârt, ca şi cum viaţa ar fi un turism existenţial, fără un scop, fără a lua în serios promisiunile lui Dumnezeu. Sunt cei care se învârt şi se înşală, pentru că îşi spun: eu merg. Nu, nu mergi înainte, tu mergi încoace şi încolo. Sunt cei rătăcitori. În schimb, Domnul ne cere să nu ne oprim, să nu greşim drumul şi să nu mergem încoace şi încolo, să nu rătăcim prin viaţă… Ne cere să ţinem făgăduinţele, să mergem înainte cu făgăduinţele sale asemenea acestui om (din Evanghelie): acel om a crezut în cuvântul lui Isus. Credinţa ne pune pe calea către promisiuni, este credinţa în promisiunile lui Dumnezeu.”
Condiţia noastră de păcătoşi ne face să greşim drumul, a recunoscut Papa Francisc, dar „Domnul ne dă întotdeauna harul de a ne întoarce înapoi”: „Postul Mare este un timp bun pentru a mă gândi dacă sunt pe drum sau dacă stau pe loc. Converteşte-te! Sau dacă eu merg pe drumul greşit: atunci, du-te şi mărturiseşte-ţi păcatele şi porneşte din nou la drum. Sau dacă eu sunt un turist teologal, unul dintre cei care se învârt în viaţă încoace şi încolo dar nu fac niciodată un pas înainte. Şi să cer Domnului harul de a porni din nou la drum, de a relua calea, dar către promisiunile sale.”
