Papa i-a îndemnat pe nevăzători şi surzi să fie martori ai întâlnirii cu Cristos
31.03.2014, Vatican (Catholica) - „Martori ai Evangheliei pentru o cultură a întâlnirii” a fost tema Zilei de Împărtăşire organizată de Mişcarea Apostolică a Nevăzătorilor, cu participarea Misiunii Gualandi pentru Persoanele Surde (Mica Misiune pentru Surdo-Muţi), şi a Uniunii Italiene a Nevăzătorilor şi Parţial-Nevăzătorilor. Aceste organizaţii au fost primite în audienţă în dimineaţa zilei de sâmbătă, 29 martie 2014, de Papa Francisc, care a vorbit pe tema zilei.
„Primul lucru pe care îl observ este acela că această expresie se încheie cu cuvântul ‘întâlnire’, dar mai întâi aceasta presupune o altă întâlnire, cea cu Cristos. Într-adevăr, pentru a fi martori ai Evangheliei, este necesar să îl fi întâlnit pe Isus… Asemenea femeii samaritene… Un martor al Evangheliei este cineva care l-a întâlnit pe Isus Cristos, care îl cunoaşte, sau mai bine, care se simte cunoscut de El: recunoscut, respectat, iubit, iertat, şi această întâlnire… îl umple cu o nouă bucurie, o nouă semnificaţie a vieţii. Şi aceasta străluceşte în afară, este comunicată, este transmisă celorlalţi.”
„Am menţionat femeia samariteană”, a explicat Pontiful, „pentru că ea oferă un exemplu clar al tipului de persoană pe care Isus se bucură să o întâlnească, pentru a o face martor al Lui: marginalizată, exclusă, desconsiderată. Femeia samariteană a fost acest gen, deoarece era femeie, şi samariteană – samaritenii erau dispreţuiţi de evrei. Dar să ne gândim şi la cei mulţi pe care Isus a dorit să îi întâlnească, în special pe cei afectaţi de boli şi dizabilităţi, pentru a-i vindeca şi a le reda deplina demnitate. Este foarte important ca tocmai aceşti oameni să devină martori ai unei noi atitudini, pe care o putem numi cultură a întâlnirii.”
„Un exemplu tipic este orbul din naştere… marginalizat în numele unei false idei că a primit o pedeapsă divină. Isus refuză radical acest mod de gândire… şi îi redă darul vederii. Dar important este că acest om, de îndată ce i se întâmplă aceasta, devine un martor al lui Isus şi al lucrării Sale, care este lucrarea lui Dumnezeu, a vieţii, a iubirii şi a milostivirii. În timp ce fariseii, de la distanţa lor sigură, îl judecă şi pe el şi pe Isus ca ‘păcătoşi’, orbul vindecat, cu o simplitate dezarmantă, îl apără pe Isus şi în cele din urmă îşi mărturiseşte credinţa în El, şi împărtăşeşte soarta Lui: Isus este exclus, şi el este de asemenea exclus. Dar în realitate omul intră într-o nouă comunitate, bazată pe credinţa în Isus şi pe iubirea fraternă.”
„Aici avem două culturi opuse. Cultura întâlnirii şi cultura excluderii, a prejudecăţilor. Persoana bolnavă sau cu dizabilităţi, tocmai datorită fragilităţii şi limitelor sale, poate deveni un martor al acestei întâlniri: întâlnirea cu Isus, care ne deschide spre viaţă şi spre credinţă, şi spre întâlnirea cu ceilalţi, cu comunitatea. Într-adevăr, doar cei care îşi recunosc propria fragilitate şi propriile limite pot construi legături de fraternitate şi unitate, în Biserică şi în societate”, a concluzionat Sfântul Părinte.
