Nu există contradicţie între cuvintele Evangheliei şi Giulgiu
29.04.2014, Iaşi (Catholica) - Diaconul Joachim Huneke din Germania a oferit sâmbătă, 12 aprilie 2014, catedralei romano-catolice din Iaşi o copie a Giulgiului din Torino, o imagine mărită a chipului de pe Giulgiu şi foarte multe cărţi care au fost scrise de specialişti în urma cercetărilor. Copia a fost dezvelită în cadrul unei celebrări, după care diaconul a oferit explicaţii credincioşilor. A doua zi, Duminica Floriilor, diaconul a vorbit despre giulgiu la Liturghiile de la orele 11 şi 16. Darul a constituit o bună pregătire a credincioşilor pentru sărbătoarea Învierii Domnului şi oferă în continuare pentru cei care intră în catedrală şi stau în faţa Giulgiului o meditaţie despre patima şi învierea Mântuitorului. Diaconul Huneke a acordat un interviu pentru Ercis.ro.
– Suntem în ziua de 14 aprilie 2014 şi stăm de vorbă cu diaconul Joachim Huneke, care a adus în catedrala romano-catolică Sfânta Fecioară Maria, Regină din Iaşi o copie a Giulgiului din Torino. Vă mulţumim pentru bunăvoinţa de a ne acorda acest interviu. Aş vrea să vă rog mai întâi, pentru cititorii noştri, ca să vă cunoască mai bine, să ne oferiţi câteva date despre dumneavoastră.
– Am fost hirotonit în catedrala din München, în anul 1985, de Cardinalul Friedrich Wetter, după mai mulţi ani de studii şi de practică. Am activat în sectorul pastoraţiei, timp de 10 ani, apoi am fost transferat în sectorul formării catolice, unde am lucrat alţi 8-10 ani, apoi, ca o ultimă însărcinare, m-am ocupat cu arhiva diecezană a Arhiepiscopiei de München.
– Cum s-a născut ideea de a oferi o imagine a Giulgiului din Torino catedralei din Iaşi?
– Este o adevărată istorie care mă fascinează. Acum câţiva ani, 8-9 ani, cu ajutorul Maicii Tatiana de la Mănăstirea Moldoviţa, am venit la Iaşi, pentru a locui câteva zile în familia unui preot ortodox, precum şi pentru a participa la un congres internaţional pe o temă care mă interesa foarte mult. În timpul congresului m-am prezentat la Episcopul Petru Gherghel, pentru că eu, ca diacon dintr-o altă Dieceză, voiam să-l informez despre prezenţa mea. El m-a invitat spontan să vizitez sediul episcopal şi să văd şi noua catedrală şi astfel s-au dezvoltat contactele dintre noi. Dorinţa de a încredinţa copia Giulgiului, o copie într-adevăr foarte bună, mi-a venit în ultimii ani, pentru că sunt cam bolnav şi mi-a fost teamă ca nu cumva această copie să ajungă în mâini nepotrivite. De aceea am căutat o variantă corespunzătoare. După câteva vizite la Iaşi, m-am decis să fac acest dar, din diferite motive: situaţia pastorală este foarte activă în această catedrală şi în tot oraşul Iaşi; apoi şi apropierea de catedrala ortodoxă m-a convins că aici e un loc potrivit. După ce am făcut această propunere Episcopului, într-o discuţie avută anul trecut, am spus: „Da, acesta este locul optim”.
– De câtă vreme studiaţi Giulgiul şi cum v-a marcat viaţa?
– Înainte de a studia literatura despre Giulgiul din Torino eram un critic. Am spus: „Nu, nu… Este un fals. Este o eroare”, dar nu ştiam nimic despre valoarea deosebită a Giulgiului. După o conferinţă, în parohia mea, am fost tulburat şi am început să citesc diferite broşuri, am încercat să caut alte scrieri pe aceeaşi tematică. Astfel, în decursul anilor, am dobândit o mică bibliotecă despre Giulgiul din Torino, chiar şi cărţi scrise în alte limbi, în franceză şi italiană. Apoi am avut harul de la Dumnezeu de a vizita de trei ori Giulgiul original de la Torino, stând în mijlocul miilor de oameni, aşteptând la rând trei ore pentru a vedea originalul. Toată necunoaşterea mea a dispărut. Tot sistemul meu de idei mi-a fost complet dat peste cap.
– Care este istoria acestei copii?
– Pânza se află în proprietatea mea de circa 22-23 de ani şi am cumpărat-o direct de la Torino, de la un fotograf autorizat de Vatican, singurul care are această autorizaţie. De aceea, acest tip de copie este cea mai bună, fiind una dintre cele 30, maxim 50 de copii existente în lume.
– De ce aţi comandat-o?
– Pentru că voiam să studiez direct, fără intermediul literaturii de specialitate, pentru a fi convins de urmele directe, chiar şi la nivel spaţial.
– După părerea dumneavoastră, care ar fi cele mai puternice două sau trei argumente în favoarea autenticităţii Giulgiului?
– Există multe argumente. Cel mai puternic şi care m-a convins repede este autenticitatea pătimirii lui Isus din Evanghelii şi mărturiile imprimate pe Giulgiul din Torino. Nu există contradicţie, nici măcar în privinţa detaliilor. Apoi, un alt argument este rezultatul cercetărilor ştiinţifice făcute aproape peste tot în lume, cu permisiunea Vaticanului, şi împreună cu oamenii de ştiinţă nu doar catolici – ei erau în minoritate – ci şi protestanţi, ortodocşi, chiar unii erau atei, budişti, hinduişti sau musulmani. Toţi au analizat ca experţi această pânză, la diferite niveluri, nu doar fizic, ci şi chimic. Ei au spus în concluzie: nu există contradicţie între cuvintele Evangheliei şi această pânză. Sunt argumente, subliniez, argumente ale autenticităţii. Pentru mine personal, este Giulgiul Domnului.
– Ce mesaj consideraţi că transmite Giulgiul oamenilor din ziua de azi?
– Mesajul actual, după părerea mea, este cu siguranţă faptul că, aşa cum spune Biblia, Dumnezeu s-a făcut om. O primă kenosis înseamnă o coborâre din cer pe pământ, în forma, în existenţa omului. O a doua kenosis – pătimirea Sa din iubire şi din solidaritate cu noi, oamenii, pentru a ne mântui. Pătimirea Sa, adică întâlnirea lui Dumnezeu ca om, ca întrupat, cu răul personal din noi pentru a ne elibera… de această durere, de această situaţie din abisul întunericului, al răului, al urii, al invidiei. Giulgiul arată că Isus din Nazaret poartă aceste experienţe în sine, toate aceste experienţe pe care noi le experimentăm între naştere şi moarte. El ştie toate aceste experienţe ale fiecărui om din lume şi le duce la Tatăl Său în calitatea Sa de înviat. Cristos a înviat!
– O ultimă întrebare: Cu ce impresii plecaţi de la Iaşi?
– Spontan, trebuie să spun că nu aşteptam un astfel de interes. Pare că este un miracol. De ce? Pentru că în trecut se asculta pătimirea, dar nu se vedea nimic. Acum avem o mărturie vizibilă, care poate fi atinsă. Astfel cineva se poate apropia, chiar şi la nivel de sentimente, de patima lui Isus… chiar şi de învierea Lui… Cercetătorii au dovedit că maxim trei zile trupul lui Isus Cristos din Nazaret a stat în acest Giulgiu. Unde a fost acest trup începând cu a treia zi? A înviat! Iar noi – şi acesta este un alt mesaj – vom trăi şi după moartea noastră. Este ceea ce am vrut să explic măcar în mică măsură pentru oameni, pentru a le da un ajutor pentru credinţă şi pentru a le întări speranţa!
– Vă mulţumesc pentru răspunsuri, pentru mesaj, pentru darul pe care l-aţi făcut catedralei noastre!
Imagini
