Cardinalul Kasper se explică din nou

12.05.2014, New York (Catholica) - Într-un interviu recent, Cardinalul Walter Kasper a discutat despre propunerea sa ca persoanele divorţate şi recăsătorite să poată primi Împărtăşania, sugerând că creştinii nu sunt chemaţi să fie eroici. „A trăi împreună cu frate şi soră? Desigur, am un respect mare pentru cei ce fac aceasta”, a spus el în interviul acordat jurnaliştilor Matthew Boudway şi Grant Gallicho de la publicaţia „Commonweal”, referindu-se la partenerii divorţaţi care au intrat într-o nouă căsătorie civilă. „Dar este un act eroic, şi eroismul nu este pentru creştinul mediu.”

Un cuplu de divorţaţi recăsătoriţi care trăiesc ca fraţi şi surori, spune prelatul în interviul publicat pe 7 mai, „ar putea crea noi tensiuni… normale sunt şi relaţiile sexuale într-o astfel de comuniune, deci eu nu pot spune dacă este un adulter continuu”. Preşedintele emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a intrat puternic în atenţie cu discursul din 20 februarie, ţinut în faţa Cardinalilor la cererea Papei Francisc, un discurs controversat prin afirmaţiile privind căsătoria şi primirea Împărtăşaniei de către divorţaţii recăsătoriţi. Conform publicaţiei „La Stampa”, Cardinalul Camillo Ruini ar fi spus că majoritatea Cardinalilor prezenţi la Consistoriu – aproximativ 85% – şi-au exprimat opinii contrare celei prezentate de Cardinalul Kasper.

Interviul Cardinalului Kasper începe cu o discuţie despre milostivire în raport cu dreptatea. El sugerează că trebuie să existe o mai mare milă în Biserică atât legat de „criticile aduse unor teologi” de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, cât şi „privind împărtăşirea divorţaţilor recăsătoriţi”. Legat de aceasta, a explicat că o căsătorie eşuată este o carenţă „ce trebuie mărturisită”. „Penitenţa este cel mai important lucru”, a spus el, subliniind importanţa pocăinţei şi a „unei noi orientări”, trăind „noua cvasi-familie sau noul parteneriat” într-un mod creştin. „Întrebarea mea – nu o soluţie ci o întrebare – este aceasta: nu este dezlegarea posibilă într-un astfel de caz? Şi dacă este dezlegarea, atunci primirea Sfintei Împărtăşanii?”

Cardinalul a susţinut că „există multe teme, multe argumente în tradiţia noastră catolică ce ar permite progresul în această direcţie”. În acest moment a afirmat că creştinul mediu nu este chemat la eroism. Spunând că divorţaţii recăsătoriţi care trăiesc ca frate şi soră fac ceva eroic, a adăugat că „oamenii trebuie să facă ceea ce este posibil în situaţia lor”. A subliniat importanţa găsirii unei poziţii „între rigorism şi laxism”, citându-l pe Sf. Alfons de Liguori, patron al teologiei morale, ca exemplu în acest sens. „Nu suntem într-o companie rea dacă ne bazăm pe el.” Cardinalul Kasper nu a menţionat însă că învăţătura Sf. Alfons Liguori a înflorit într-o perioadă în care învăţăturile jansenismului erau încă în vogă în mare parte din teologia morală.

Cardinalul a răspuns criticilor săi – amintindu-l nominal pe Cardinalul Caffara, dar Arhiepiscopului de Bologna i se adaugă şi alţi Cardinali precum Mueller, Brandmueller, Bagnasco, Sarah, Re, Ruini şi De Paolis – mărturisind indisolubilitatea căsătoriei şi faptul că atunci când cineva este divorţat şi intră într-o nouă uniune, „legătura căsătoriei rămâne”. A spus însă că dacă o persoană se căieşte de eşecul căsătoriei, „Dumnezeu oferă o nouă şansă – nu anulând cerinţele dreptăţii: Dumnezeu nu justifică păcatul, ci pe păcătos. Mulţi dintre criticii mei nu înţeleg această distincţie. Îi respect pe cei care au o altă poziţie, dar pe de altă parte ei trebuie să vadă situaţia concretă de astăzi. Cum îi putem ajuta pe cei care se luptă cu astfel de situaţii?”

A admis că în astfel de situaţii „a doua căsătorie” nu este „o căsătorie în sensul nostru creştin”, adăugând că ar fi „împotriva celebrării ei în biserică”. Prelatul a făcut o analogie între o astfel de a doua căsătorie şi celelalte Biserici şi comunităţi ecleziale, care au „elemente ale Bisericii adevărate” dar le lipseşte plinătatea. „Nu este cea mai bună situaţie. Este cea mai bună situaţie posibilă. Realistic vorbind, trebuie să respectăm aceste situaţii, aşa după cum o facem cu protestanţii.” Cardinalul a întărit: „În nici un fel nu neg indisolubilitatea căsătoriei sacramentale. Ar fi stupid aşa ceva.” Biserica „trebuie să susţină” indisolubilitatea căsătoriei, precum şi să îi „ajute pe oameni să o înţeleagă şi să o trăiască”. Dar, a adăugat el, „trebuie să recunoaştem că creştinii pot eşua, iar atunci noi trebuie să îi ajutăm”.