Papa Francisc: Copiii sunt un semn de speranţă, un semn al sănătăţii familiei
25.05.2014, Betleem (Catholica) - În această dimineaţă Sfântul Părinte a celebrat Euharistia în Piaţa Ieslei din Betleem, la intersecţia dintre strada Grotei Laptelui (numită după biserica construită peste o grotă unde, conform tradiţiei, Maria l-ar fi alăptat pe Isus) şi strada Papa Paul al VI-lea (numită în cinstea vizitei pe care acest Pontif a făcut-o aici în 6 ianuarie 1964). În drumul său de la palatul prezidenţial la Piaţa Ieslei, Papa Francisc a făcut o oprire, coborând din maşină şi rugându-se în faţa zidului care separă Betleemul de Israel, aşezându-şi capul pe el.
La Liturghie a participat preşedintele Palestinei, Mahmoud Abbas, şi grupuri de credincioşi din Fâşia Gaza şi din Galileea, precum şi numeroşi muncitori imigranţi din Asia. „Ce har mare să celebrez Euharistia la locul în care s-a născut Isus!”, a fost exclamaţia cu care Pontiful şi-a început predica. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi vă mulţumesc vouă care m-aţi primit în acest pelerinaj al meu: preşedintelui Mahmoud Abbas şi celorlalte autorităţi; Patriarhului Fouad Twal, celorlalţi Episcopi şi Ordinariilor din Ţara Sfântă, preoţilor, bunilor franciscani, persoanelor consacrate şi celor care se străduiesc pentru a ţine vie credinţa, speranţa şi caritatea în aceste teritorii; delegaţiilor de credincioşi care provin din Gaza, din Galileea, migranţilor din Asia şi din Africa. Mulţumesc pentru primirea voastră!”
Pornind de la Pruncul Isus, Papa a subliniat că „Şi astăzi copiii sunt un semn. Semn de speranţă, semn de viaţă, dar şi semn ‘diagnostic’ pentru a înţelege starea de sănătate a unei familii, a unei societăţi, a întregii lumi. Atunci când copiii sunt primiţi, iubiţi, păziţi, ocrotiţi, familia este sănătoasă, societatea se îmbunătăţeşte, lumea este mai umană. Să ne gândim la opera pe care o desfăşoară Institutul Effeta Paul al VI-lea în favoarea copiilor palestinieni surdo-muţi: este un semn concret al bunătăţii lui Dumnezeu. Este un semn concret al unei societăţi mai bune.” Şi a continuat: „Din păcate, în această lume care a dezvoltat tehnologiile cele mai sofisticate, există încă atâţia copii în condiţii inumane, care trăiesc la marginile societăţii, în periferiile marilor oraşe sau în zonele rurale. Atâţia copii sunt încă astăzi exploataţi, maltrataţi, sclavi, obiect de violenţă şi de traficuri ilicite. Prea mulţi copii sunt astăzi refugiaţi, emigraţi, uneori înecaţi în mări, în special în apele Mediteranei. De toate acestea noi ne ruşinăm astăzi în faţa lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu care s-a făcut Prunc.”
„Şi astăzi plâng copiii, plâng mult, şi plânsul lor ne interpelează. Într-o lume care aruncă în fiecare zi tone de mâncare şi de medicamente, există copii care plâng în zadar din cauza foamei sau a bolilor curabile cu uşurinţă. Într-un timp care proclamă ocrotirea minorilor, se comercializează arme care ajung în mâinile copiilor-soldaţi; se comercializează produse confecţionate de mici muncitori-sclavi. Plânsul lor este sufocat: plânsul acestor copii este sufocat! Trebuie să lupte, trebuie să muncească, nu pot să plângă! Dar plâng pentru ei mamele, Rahele de astăzi: plâng pe copiii lor şi nu vor să fie mângâiate.”
La final Papa a reluat ideile de la început: „Pruncul Isus născut la Betleem, fiecare prunc care se naşte şi creşte în orice parte a lumii, este semn diagnostic, care ne permite să verificăm starea de sănătate a familiei noastre, a comunităţii noastre, a naţiunii noastre. Din această diagnoză clară şi onestă poate să provină un nou stil de viaţă, în care raporturile să nu mai fie de conflict, de samavolnicie, de consumism, ci să fie raporturi de fraternitate, de iertare şi de reconciliere, de împărtăşire şi de iubire.” Şi a încheiat cu o rugăciune: O, Marie, Mama lui Isus, tu care ai primit, învaţă-ne să primim; tu care ai adorat, învaţă-ne să adorăm; tu care ai urmat, învaţă-ne să urmăm. Amin.”
