Papa şi penticostalii: O întâlnire de însemnătate istorică (II)

10.08.2014, Roma (Catholica) - În Italia şi în lume nu au înţeles mulţi, însă vizita Pontifului la Biserica evanghelică din Caserta este semnul unui dialog ecumenic care ar putea avea urmări cu caracter istoric. În interviul care urmează, apărut în traducere pe Ercis.ro, Matteo Calisi relatează istoria raporturilor pe care Cardinalul Bergoglio le întreţinea cu Biserica Evanghelică Penticostală, cea mai mare realitate creştină după Biserica Catolică, având peste jumătate de miliard de aderenţi. Redăm în continuare a doua parte a interviului.

– Puteţi să ne povestiţi prietenia şi colaborarea dumneavoastră cu pastorul Giovanni Traettino?

– Ne leagă o prietenie şi o colaborare în slujirea reconcilierii de peste 30 de ani. La începutul anilor ’80 a început un dialog între Comunitatea lui Isus din Bari şi Mişcarea sa de Comuniune şi Restaurare la Caserta (denumită apoi Biserica Evanghelică a Reconcilierii). În 1992, l-am invitat pe pastorul Traettino să vorbească la o Conferinţă Carismatică Catolică pe stadionul „Sfântul Nicolae” la Bari. Cu acea ocazie pastorul Traettino a făcut un gest profetic, acela de a spăla picioarele unui reprezentant al Bisericii Catolice. Aceste gest de umilinţă a însemnat începutul unei lungi colaborări între mine şi pastorul Giovanni Traettino. Am constituit în acelaşi an un organism de dialog între catolici şi evanghelici carismatici şi penticostali din Italia, numit „Consultarea Carismatică Italiană”. Această muncă a fost definită de istorici un eveniment de pionierat la nivel ecumenic.

Profesorul Massimo Introvigne a realizat o carte-interviu luat pastorului Traettino şi subsemnatului cu titlul Aşteptând Rusaliile (Editrice Il Messaggero, Padova 1996), menită să dea mărturie despre drumul de reconciliere între catolici şi evanghelici, o mişcare născută în Italia şi care de acum s-a extins la multe naţiuni în lume. Cu ocazia unei vizite a noastre la Buenos Aires în 2006 pastorul Giovanni Traettino a intrat în contact cu fostul Cardinal Bergoglio. Cu pastorul Giovanni Traettino lucrăm şi astăzi împreună predicând această „Evanghelie a reconcilierii”. În lunile trecute am realizat întâlniri de reconciliere la Phoenix, Arizona, cu sprijinul Papei Francisc şi al Episcopilor catolici locali, şi am intervenit la o întâlnire cu importanţi lideri evanghelici europeni la Palma de Mallorca (Spania). Cu ajutorul Domnului, sperăm să mai putem realiza câteva proiecte viitoare pentru Italia.

– La Caserta, Papa Francisc a vorbit despre „diversitate reconciliată”. Aţi putea aprofunda acest concept?

– Papa Francisc vorbind la întâlnirea de la Caserta a citat o teză a teologului reformat Oscar Cullmann, care susţinea că unitatea Bisericii ar fi posibilă prin primirea reciprocă a unei „diversităţi reconciliate”. În această privinţă ar merita o atenţie deosebită experienţa ecumenică formată în sânul Reînnoirii Carismatice Catolice, un „curent de har” care este prezent în manieră transversală în majoritatea Bisericilor creştine. Acest har carismatic şi ecumenic a fost pe larg ilustrat de unul dintre protagoniştii reînnoirii conciliare, Cardinalul Leon Joseph Suenens, Arhiepiscop de Malines-Bruxelles. Publicând a doilea Document de la Malines cu titlul Ecumenism şi Reînnoire Carismatică, prelatul belgian a scris că Reînnoirea Carismatică Catolică, sau altfel spus „Reînnoirea penticostală catolică”, vehiculează unitatea prin natura sa, pentru că împărtăşeşte aceleaşi haruri ale experienţei spirituale ale mişcării penticostale evanghelice. Şi chiar dacă pot să prefere catolicii justificări doctrinale şi ecleziologice diferite de mişcarea penticostală evanghelică, este totuşi de netăgăduit împărtăşirea cu mişcarea penticostală a aceleiaşi experienţe care caracterizează în mod decisiv creştinătatea contemporană. Acest har ecumenic este în mod obişnuit descris ca un nou „Botez în Duhul Sfânt”, expresie biblică indicată recentă şi de Sfântul Părinte care a solicitat răspândirea sa la toţi în Biserică. În aceeaşi ocazie, Papa Francisc i-a încurajat public pe carismatici să continue reflecţia ecumenică despre natura Reînnoirii Carismatice Catolice şi să se angajeze „în ecumenismul spiritual cu toţi acei fraţi şi surori din alte Biserici şi comunităţi creştine care cred în Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor”.

– Dvs aţi desfăşurat dialogul cu carismaticii şi în ţările de limbă engleză, nu?

– Din 2002 în 2013, în calitate de preşedinte al CFCCC, un organism recunoscut de Consiliul Pontifical pentru Laici cu sediul în Cetatea Vaticanului, am urmărit îndeaproape apostolatul Comunităţilor carismatice de alianţă cu vocaţie ecumenică prezente în Europa, Statele Unite şi Australia. Îndeosebi, Comunitatea lui Isus din Bari, al cărei moderator sunt, începând din 1983, a inspirat în diferite naţiuni iniţiative de dialog cu bisericile penticostale şi cu alte tradiţii ecleziale la care a ajuns Reînnoirea carismatică, între acestea şi tradiţia ebraică-mesianică.

– Aţi putea să ne ilustraţi câteva din iniţiativele şi din întâlnirile care au fost realizate?

– Este valabil pentru toate iniţiativele următoare: CCI „Consultarea Carismatică Italiană” (Italia din 1992), UIC „United in Christ” (Statele Unite ale Americii din 1993 – Canada din 2010 – Regatul Unit din 2011), CRECES „Comuniunea reînnoită între catolici şi evanghelici în Duhul Sfânt” (Argentina din 2004); ENCRISTUS „Întâlnirea dintre creştinii care caută unitatea şi sfinţenie” (Brazilia din 2008); Întâlniri internaţionale între catolici şi evrei-mesianici (Bari, Italia din 2002). În afară de asta, semnalez întâlnirile internaţionale pentru pacea între naţiuni denumite „Kairos” care din 2002 se desfăşoară la Bari, oraş ecumenic prin excelenţă, şi care adună reprezentanţi internaţionali din Biserici şi denominaţiuni atinse de experienţa carismatică-penticostală.

– Credeţi că iniţiativele pe care tocmai le-aţi ilustrat contribuie la dialogul ecumenic? Şi în ce mod?

– Din aceste mărturii observăm că Duhul Sfânt imprimă o accelerare a procesului ecumenic dintre Biserici şi nu numai cu cele penticostale. În acelaşi timp se evidenţiază, prin slujirea petrină, o crescândă incisivitate şi decizie de a voi să se continue o prietenie cu Bisericile penticostale şi carismatice evanghelice, chiar dacă rămân în unele dintre aceste denominaţiuni rezistenţe şi închideri, înregistrate de altfel şi în unele ambiente catolice. Cu toate acestea, cu vizita Papei Francisc la Caserta a fost scrisă o nouă pagină în istoria unităţii creştinilor care cu greu va fi uitată. Duhul Sfânt este în mod suveran în acţiunea în Biserica Sa.

Sursa: Ercis.ro