750 de ani de la instituirea sărbătorii Corpus Domini
11.08.2014, Roma (Catholica) - La 11 august 1264, exact în urmă cu 750 de ani, era instituită, prin lucrarea Pontifului Urban al IV-lea, sărbătoarea Corpus Domini. Conform tradiţiei, bula papală urma după faptul miraculos petrecut în biserica „Sfânta Cristina” din Bolsena: un preot boem, în timpul celebrării liturghiei, după ce s-a îndoit de prezenţa reală a lui Cristos în ostie, a văzut ieşind picături de sânge din pâinea consacrată, picături care au căzut pe corporal, acelaşi care astăzi este venerat în domul din Orvieto.
Pentru a cinsti acest miracol, aşa cum se spunea, Papa ar fi instituit sărbătoarea Corpus Domini. Însă despre evenimentul extraordinar nu există nicio urmă în bula papală. Aşadar istoricul s-ar putea îndoi despre legătura dintre miracol şi instituirea sărbătorii, însă nu ar putea să se îndoiască de iubirea Papei Urban al IV-lea faţă de Euharistie. De fapt, viaţa lui Giacomo Pantaleone – numele de botez al Papei Urban al IV-lea – este plină de evenimente şi experienţe legate de cultul euharistic. Între 1242 şi 1243 a fost numit arhidiacon de Liege, oraş belgian unde apăruse o mare devoţiune faţă de Euharistie, graţie misticii augustiniene Iuliana de Mont-Cornillion care l-a convins în 1246 pe Episcopul de Liege să cinstească Preasfântul Sacrament cu o procesiune solemnă.
După aceea Giacomo a devenit Patriarh de Ierusalim prin voinţa Papei Alexandru al IV-lea. Şi în acest oraş Euharistia era foarte mult cinstită. Îndeosebi exista obiceiul de a păstra pâinea consacrată în interiorul Sfântului Mormânt. Aşadar nu este o întâmplare că, odată devenit Papă cu numele de Urban al IV-lea, Giacomo Pantaleone a adresat bula Transiturus chiar Patriarhului de Ierusalim. Dar să vedem câteva pasaje din bulă. Stilul este de o rară frumuseţe şi arată toată cultura Papei Urban al IV-lea. Papa afirmă că, graţie celebrării euharistice, nu putem să înţelegem concret ceea ce amintim. De fapt, „celelalte lucruri pe care le comemorăm, noi le înţelegem cu spiritul şi cu mintea, dar nu obţinem pentru aceasta prezenţa lor reală. În schimb în această comemorare sacramentală a lui Cristos, chiar dacă sub altă formă, Isus Cristos este prezent în noi cu propria substanţă,.”
O altă singularitate a Euharistiei, conform Papei, se află în faptul că donatorul şi darul sunt în pâinea euharistică acelaşi lucru: „O, singulară şi minunată generozitate, unde donatorul vine în dar şi ceea ce este dăruit este total identic donatorului!” Euharistia este văzută apoi ca remediu natural la vinovăţia păcatului strămoşesc: aşa cum din cauza unei mâncări a avut loc păcatul, din cauza mâncării a avut loc răscumpărarea: „A gusta a rănit şi a gusta a vindecat. Vezi, pentru că de unde s-a născut rana, a ieşit şi remediul, şi de unde s-a introdus moartea de acolo a ieşit în afară viaţa”. În Euharistie, tot conform Papei, se poate întâlni o structură care se potriveşte cu aceea a omului: „A fost şi o preţioasă liberalitate şi o operaţiune potrivită, ca veşnicul Cuvânt al lui Dumnezeu, care este mâncare şi hrană a creaturii raţionale, făcut trup, să se dăruiască pe sine însuşi ca aliment cărnii şi trupului creaturii raţionale, adică omul”.
