Papa Francisc: Locul privilegiat pentru a-l întâlni pe Isus sunt păcatele noastre
04.09.2014, Vatican (Catholica) - Forţa vieţii creştine stă în întâlnirea dintre păcatele noastre şi Cristos care ne mântuieşte. Acolo unde nu există această întâlnire, bisericile sunt în declin şi creştinii căldicei, a afirmat Papa Francisc în cadrul predicii de la Liturghia de dimineaţa celebrată la Casa Santa Marta. Petru şi Paul ne fac să înţelegem că un creştin se poate lăuda cu două lucruri: „cu propriile păcate şi cu Cristos răstignit”. Forţa transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, a explicat Papa, pleacă de la această conştientizare. Astfel Paul, în prima Scrisoare către Corinteni, îi invită pe cei care se cred înţelepţi „să devină nebuni ca să ajungă înţelepţi, pentru că înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu”.
„Paul ne spune că forţa Cuvântului lui Dumnezeu, aceea care schimbă inima, care schimbă lumea, care ne dă speranţă, care ne dă viaţă, nu stă în înţelepciunea umană: nu stă în a vorbi frumos şi a spune frumos lucrurile cu inteligenţa umană. Nu. Aceea este nebunie, spune el. Forţa Cuvântului lui Dumnezeu vine din altă parte. Forţa Cuvântului lui Dumnezeu trece prin inima predicatorului, de aceea spune celor care predică Cuvântul lui Dumnezeu: ‘deveniţi nebuni’, adică nu vă puneţi siguranţa voastră în înţelepciunea voastră, în înţelepciunea lumii”.
Apostolul Paul nu se laudă cu studiile sale – „studiase cu profesorii cei mai importanţi ai timpului” – ci „doar cu două lucruri”: „El însuşi spune: ‘Mă voi lăuda cu slăbiciunile mele’. Scandalizează acest lucru. Şi apoi, într-un alt pasaj, spune: ‘Mă laud doar în Cristos, şi în Cristos răstignit’. Forţa Cuvântului lui Dumnezeu este în acea întâlnire între păcatele mele şi sângele lui Cristos, care mă mântuieşte. Şi când nu există acea întâlnire, nu există forţă în inimă. Când uităm acea întâlnire pe care am avut-o în viaţă, devenim lumeşti, dorim să vorbim despre lucrurile lui Dumnezeu cu un limbaj uman, şi nu ajută: nu dă viaţă”.
Petru, în pasajul pescuirii minunate, trăieşte şi el experienţa de a-l întâlni pe Cristos văzând propriul păcat: vede forţa lui Isus şi se vede pe sine însuşi. Se aruncă la picioarele Lui, spunând: „Doamne, îndepărtează-te de la mine pentru că sunt un om păcătos”. În această întâlnire între Cristos şi păcatele mele stă mântuirea: „Locul privilegiat pentru întâlnirea cu Isus Cristos sunt propriile păcate. Dacă un creştin nu este capabil să se simtă cu adevărat păcătos şi mântuit de sângele lui Cristos, al lui Cristos răstignit, este un creştin cu jumătate de măsură, este un creştin căldicel. Şi când întâlnim Biserici în declin, când întâlnim parohii în declin, instituţii în declin, cu siguranţă creştinii care sunt acolo nu l-au întâlnit pe Isus Cristos sau au uitat de acea întâlnire cu Isus Cristos.”
„Forţa vieţii creştine este forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi tocmai în acel moment în care eu, păcătos, îl întâlnesc pe Isus Cristos, acea întâlnire schimbă viaţa… Şi îmi dă forţa pentru a vesti altora mântuirea”. Papa Francisc a invitat la a ne pune câteva întrebări: „Eu sunt în stare să îi spun Domnului: ‘Sunt păcătos’, nu în teorie, ci mărturisind păcatul concret? Şi sunt capabil să cred că tocmai El, cu sângele Lui, m-a mântuit de păcat şi mi-a dat o viaţă nouă? Am încredere în Cristos?” Apoi a încheiat: „Cu ce se poate lăuda un creştin? Cu două lucruri: cu propriile păcate şi cu Cristos răstignit.”
