Papa Francisc a relatat entuziasmat călătoria sa în Albania
25.09.2014, Vatican (Catholica) - Un bunic care a trăit o experienţă specială doreşte să o relateze cât mai rapid fiilor şi nepoţilor, a spus Papa Francisc la audienţa generală de miercuri, 24 septembrie 2014, din Piaţa San Pietro. Împreună cu numeroşii credincioşi prezenţi, plin de entuziasm, Pontiful a reparcurs etapă după etapă cele 14 ore ale vizitei în Albania. Întreaga cateheză a devenit aşadar un jurnal de bord cu impresiile şi emoţiile trăite de Pontif duminica trecută în ţara balcanică – de la recunoştinţa faţă de Episcopi şi autorităţi pentru amabilitatea cu care l-au primit, la emoţia de a atinge cu mâna suferinţa unui întreg popor şi de a întâlni martiri.
Pontiful a pornit de la alegerea de a vizita Albania, „născută din dorinţa de a merge într-o ţară care, după ce a fost îndelung asuprită de un regim ateu şi inuman, trăieşte o experienţă de convieţuire paşnică între diferitele sale componente religioase.” Tocmai acesta este punctul forte al naţiunii, care o face un model aproape unic în lume, şi de aceea a simţit Papa Francisc că este „important” să o încurajeze. „Pentru aceasta în centrul călătoriei a fost o întâlnire interreligioasă unde am putut constata, cu vie satisfacţie, că paşnica şi fructuoasa convieţuire între persoane şi comunităţi aparţinând la religii diferite nu este numai de dorit, ci este în mod concret posibilă şi practicabilă.”
„Este vorba despre un dialog autentic şi rodnic care fuge de relativism şi ţine cont de identităţile fiecăruia. Ceea ce uneşte diferitele exprimări religioase este, de fapt, drumul vieţii, bunăvoinţa de a face bine aproapelui, fără a renega sau diminua respectivele identităţi.” De asemenea, „întâlnirea cu preoţii, persoanele consacrate, seminariştii şi mişcările laicale a fost ocazia pentru a ne aminti cu recunoştinţă, cu accente de emoţie deosebită, de numeroşii martiri ai credinţei”. Acea întâlnire a rămas imprimată în memoria colectivă pentru lacrimile vărsate de Pontif după mărturia unui preot şi a unei călugăriţe persecutaţi în timpul regimului comunist.
„Graţie prezenţei câtorva bătrâni, care au trăit pe pielea lor teribilele persecuţii, a răsunat credinţa atâtor martori eroici din trecut, care l-au urmat pe Cristos până la consecinţele extreme. Tocmai din unirea intimă cu Isus, din raportul de iubire cu El a apărut pentru aceşti martiri – ca pentru orice martir – forţa de a înfrunta evenimentele dureroase care i-au condus la martiriu. Şi astăzi, ca şi ieri, forţa Bisericii nu este dată atât de capacităţile de organizare sau de structuri, care sunt şi ele necesare: forţa sa Biserica nu o găseşte acolo. Forţa noastră este iubirea lui Cristos! O forţă care ne susţine în momentele de dificultate şi care inspiră acţiunea apostolică de astăzi, pentru a oferi tuturor bunătate şi iertare, mărturisind astfel milostivirea lui Dumnezeu.”
Vorbind în continuare despre martiri, Papa Bergoglio a reparcurs împreună cu credincioşii bulevardul principal din Tirana, de la aeroport la Piaţa Maica Tereza, pe care „am putut să observ portretele celor patruzeci de preoţi asasinaţi în timpul dictaturii comuniste şi pentru care a fost demarată cauza de beatificare”. „Aceştia se alătură sutelor de călugări creştini şi musulmani asasinaţi, torturaţi, încarceraţi şi deportaţi numai pentru că ei credeau în Dumnezeu. Au fost ani întunecaţi, în timpul cărora a fost rasă la pământ libertatea religioasă şi era interzis să se creadă în Dumnezeu; mii de biserici şi moschei au fost distruse, transformate în depozite şi cinematografe care propagau ideologia marxistă; cărţile religioase au fost arse şi părinţilor li s-a interzis să le dea copiilor numele religioase ale strămoşilor.”
„Amintirea acestor evenimente dramatice este esenţială pentru viitorul unui popor. Amintirea martirilor care au rezistat în credinţă este garanţie pentru destinul Albaniei; pentru că sângele lor nu a fost vărsat în zadar, ci este o sămânţă care va aduce roade de pace şi de colaborare fraternă. De fapt, astăzi, Albania este un exemplu nu numai de renaştere a Bisericii, ci şi de convieţuire paşnică între religii. De aceea, martirii nu sunt nişte înfrânţi, ci nişte învingători: în mărturia lor eroică străluceşte atotputernicia lui Dumnezeu care mereu mângâie poporul Său, deschizând drumuri noi şi orizonturi de speranţă.”
La finalul catehezei, Pontiful a mulţumit încă o dată Domnului pentru această călătorie, în care a întâlnit „un popor curajos şi puternic, care nu s-a lăsat îngenuncheat de durere”. Fraţilor din Albania le-a reînnoit invitaţia „la curajul binelui, pentru a construi prezentul şi viitorul ţării lor şi al Europei. Încredinţez roadele vizitei mele Preasfintei Fecioare Maria a Bunului Sfat, venerată în Sanctuarul omonim din Scutari, pentru ca ea să continue să conducă drumul acestui popor-martir. Experienţa dură din trecut să îl înrădăcineze tot mai mult în deschiderea faţă de fraţi, în special cei mai slabi, şi să îl facă protagonist al acelui dinamism al carităţii atât de necesar în actualul context socio-cultural.”
