Papa Francisc: Bătrânii sunt cheia pentru sănătatea unei societăţi libere
29.09.2014, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie duminică, 28 septembrie 2014, dimineaţa, în Piaţa San Pietro, după o întâlnire specială cu bătrânii. În predica sa, Sfântul Părinte a vorbit despre enorma şi indispensabila contribuţie pe care vârstnicii o aduc societăţii, mai ales prin păstrarea unei înţelepciuni şi experienţe câştigate cu trudă. „Există uneori generaţii de tineri care, din motive istorice şi culturale complexe, trăiesc în mod mai puternic nevoia de a deveni autonomi de părinţi, aproape de ‘a se elibera’ de patrimoniul spiritual al generaţiei precedente. Este ca un moment de adolescenţă rebelă. Dar, dacă apoi nu este recuperată întâlnirea, dacă nu se regăseşte un echilibru nou, rodnic între generaţii, ceea ce rezultă este o gravă sărăcire pentru popor, şi libertatea care predomină în societate este o libertate falsă, care aproape întotdeauna se transformă în autoritarism.”
Pontiful a amintit îndemnul apostolului Paul adresat lui Timotei: „Sfântul Paul îi recomandă lui Timotei, care este păstor, deci părinte al comunităţii, să aibă respect faţă de bătrâni şi faţă de rude şi îndeamnă să facă aceasta cu atitudine filială: bătrânul ‚ca şi cum ar fi tatăl tău’, ‚femeile bătrâne ca pe nişte mame’ (cf. 1Tim 5,1). Conducătorul comunităţii nu este scutit de această voinţă a lui Dumnezeu, dimpotrivă, caritatea lui Cristos îl determină să facă aceasta cu o iubire mai mare. Ca Fecioara Maria, care, deşi a devenit Mama lui Mesia, se simte împinsă de iubirea lui Dumnezeu, care se întrupează în ea, să alerge la bătrâna rudă.”
Rămânând la acest pasaj din Evanghelia zilei, al vizitei la Elisabeta, Papa a continuat: „Putem să ne gândim că Fecioara Maria, stând în casa Elisabetei, i-a auzit pe ea şi pe soţul Zaharia rugându-se cu cuvintele din Psalmul responsorial de astăzi: ‚Tu, Doamne, eşti speranţa mea, încrederea mea, încă din tinereţea mea… Când vine bătrâneţea şi părul cărunt, o, Dumnezeule, nu mă părăsi, pentru ca eu să vestesc puterea Ta, lucrările Tale tuturor generaţiilor’ (Ps 71,5.18). Înţelepciunea Elisabetei şi a lui Zaharia a îmbogăţit tânărul său suflet… Maria a ştiut să asculte acei părinţi bătrâni şi plini de uimire, a preţuit înţelepciunea lor şi aceasta a fost preţioasă pentru ea, în drumul său de femeie, de soţie, de mamă. Astfel, Fecioara Maria ne arată calea: calea întâlnirii dintre tineri şi bătrâni. Viitorul unui popor presupune în mod necesar această întâlnire: tinerii dau forţă pentru a face poporul să meargă şi bătrânii întăresc această forţă cu amintirea şi înţelepciunea populară.”
