Papa Francisc: Examenul de conştiinţă, o practică veche dar bună
10.10.2014, Vatican (Catholica) - Pentru a nu lăsa să intre răul în inima noastră există o practică veche dar foarte bună, şi anume examenul de conştiinţă, a spus Papa Francisc în predica din cadrul Sfintei Liturghii, celebrată vineri, 10 octombrie 2014, dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Evanghelia zilei ne aminteşte că diavolul revine întotdeauna la noi şi nu încetează niciodată să-l ispitească pe om. „Diavolul are răbdare şi nu dă drumul la ceea ce vrea pentru sine”, a spus Pontiful explicând îndârjirea celui rău de a intra în posesia sufletelor noastre.
„După ispitirile din deşert, când Isus a fost tentat de diavol, în versiunea după Sfântul Luca se spune că satana l-a lăsat în pace pentru un timp, dar de-a lungul vieţii lui Isus revenea şi iar revenea: când îl punea la încercare, când îi întindea curse, în timpul Pătimirii şi până pe Cruce. ‘Dar dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, vino, vino la noi, aşa vom crede’. Şi cu toţii ştim că vorbe [provocatoare] precum: ‘Eşti oare capabil?’ ‘Demonstrează-mi’, ‘Nu, nu eşti în stare’, ating inima. După cum diavolul l-a ispitit pe Isus, tot astfel face şi cu noi.”
Este necesar să ne păzim inima, locaş al Duhului Sfânt, încât „să nu lăsăm să intre alte spirite”. Să ne păzim inima aşa cum se păzeşte o casă, ce se închide cu cheia, şi să se vegheze asupra inimii aşa cum fac sentinelele, a îndemnat Pontiful. „De câte ori nu pătrund gânduri şi intenţii rele, gânduri de gelozie, de invidie şi alte multe gânduri”. Dar cine a deschis acea uşă? De unde au venit? Dacă nu ne dăm seama, dacă nu conştientizăm că aceste gânduri pătrund în noi, atunci este ca şi când inima ne-ar fi asemenea unei pieţe, „în care toţi vin şi pleacă, o inimă care nu mai are intimitate, o inimă în care Domnul Isus nu poate să vorbească şi nu poate fi ascultat”.
„Iar Isus spune un alt lucru, care pare puţin ciudat: ‘Cine nu adună cu Mine, risipeşte’. Foloseşte expresia ‘a aduna’. A avea o inimă reculeasă, o inimă în care ştim ce se întâmplă, care permite urmarea unei vechi dar foarte bune practici a Bisericii: examenul de conştiinţă. Câţi dintre noi, seara, înainte de a-şi încheia ziua, rămânând singuri îşi pun întrebarea: ‘Ce s-a petrecut astăzi în inima mea? Ce s-a întâmplat? Ce mi-a trecut prin inimă? Dacă nu ne facem acest examen, nu suntem în măsură nici să ne veghem inima şi nici s-o păzim.” Examenul de conştiinţă este un har, căci păzirea inimii înseamnă păzirea prezenţei Duhului Sfânt în noi.
„Noi ştim, căci Isus o spune în mod clar, că diavolii se întorc mereu, chiar şi la finalul vieţii, iar Isus este un exemplu în acest sens. De aceea, pentru a veghea şi a păzi [inima] astfel încât să îi împiedicăm pe diavoli să intre este necesar să ne reculegem, adică să rămânem în tăcere în faţa noastră şi a lui Dumnezeu şi, la finalul zilei, să ne întrebăm: ‘Ce s-a petrecut astăzi în inima mea? A intrat cineva pe care nu-l cunosc? Cheia funcţionează? Iar acest lucru ne va ajuta să ne apărăm de atâtea răutăţi, chiar şi de cele pe care le putem înfăptui noi dacă pătrund aceşti diavoli, care sunt foarte vicleni şi care până la urmă ne înşeală pe toţi.”
