Episcopul Virgil Bercea despre religia în şcoală şi despre educaţia sexuală
11.10.2014, Oradea (Catholica) - În contextul dezbaterilor din societatea actuală cu privire la educaţia religioasă în şcoli, PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, a acordat un interviu pentru ActiveNews, despre poziţia Bisericii Române Unită cu Roma pe această temă. PS Virgil a amintit că începând din 1754 de la deschiderea ‘Şcolilor de la Blaj’ de către Episcopul Petru Pavel Aron, „religia s-a studiat în şcolile greco-catolice de la Blaj, Năsăud, Beiuş…, a iluminat şi a iradiat sufletele, viaţa şi intelectul acelor învăţăcei… Acum, depinde cum se propune generaţiilor de astăzi această materie: o transformăm în un curs anost, insipid, obligatoriu care încarcă programa şi viaţa elevului fără să-l entuziasmeze, sau îi dăm orei de religie sensul adevărat şi deschidem sufletele şi minţile tinerilor către idealuri şi speranţe, către frumos şi bine, către respect şi consideraţie altruistă, către ‘devenirea întru fiinţă’ cum spunea Noica. În spiritul fondatorului ‘Şcolilor de la Blaj’ şi în consonanţă cu metodele moderne de predare, da, susţinem ca Biserică necesitatea educaţiei religioase propozitive, care are valoare şi merită să fie predată în şcoli.”
Referitor la propunerea de înlocuire a educaţiei confesionale cu o istorie a religiilor, Episcopul a declarat: „Nu se poate face o confuzie şi nici nu putem să propunem acest tip de alternativă. Cel care propune acest tip de alternativă este ipocrit şi nu-şi susţine onest afirmaţiile. Istoria religiilor, aşa cum a gândit-o marele Mircea Eliade, şi care se predă în continuare în diverse Universităţi şi Şcoli Academice din lume, are nevoie de o bază şi de convingeri solide pentru a nu crea inşi vulnerabili, fără personalitate şi fără respect faţă celălalt, de aproapele. Studiul Istoriei Religiilor presupune o cunoaştere bună a propriilor convingeri religioase, a valorilor morale şi etice, a istoriei şi geografiei, a literaturii şi filosofiei, altfel intrăm alunecăm spre un sincretism periculos ofuscând alteritatea. Istoria Religiilor şi educaţia religioasă sunt două lucruri distincte, inconfundabile şi independente una de cealaltă. Nu poate fi înlocuită una cu cealaltă.”
Referitor la introducerea ca materie de studiu, obligatorie, a educaţiei sexuală în şcoală, Episcopul a atras atenţia asupra faptului că „la nivel european s-a descătuşat o ideologie absurdă în acest sens, iar ideologiile ştim bine unde ne conduc”. „Sexualitatea exacerbată din media şi cea virtuală au efecte extrem de nocive asupra elevilor şi tinerilor. Argumentele elementare în favoarea introducerii educaţiei sexuale în şcoli sunt: rata crescută a infectării cu SIDA, gravidanţele nedorite în adolescenţă, violenţa sexuală, rata crescută a emigrării, etc. În contrapartidă ar fi educarea elevilor şi tinerilor la o viaţă virtuoasă, elegantă şi salutară, la respect şi frumos, la tărie şi caracter – coordonate elementare transmise la ora de religie, de literatură şi istorie, de dirigenţie şi bune maniere unde se pot aborda şi integra, la o anumită vârstă, şi problematicile de educaţie sexuală. Evident, trăim într-o lume a informaţiei în timp real dar puritatea copiilor rămâne. Persoana umană are valoare unică şi irepetabilă în sine şi nu este un obiect de consum şi apoi de aruncat la coş. Iubirea incumbă respect şi dăruire nu adrenalină şi prepotenţă.”
