Papa Francisc: Papa Paul al VI-lea a fost un martor umil şi profetic al iubirii pentru Cristos
20.10.2014, Vatican (Catholica) - Două mari evenimente pentru Biserica Universală au avut loc în cadrul Liturghiei celebrate în dimineaţa zilei de duminică, 19 octombrie 2014, de Papa Francisc în Piaţa San Pietro, umplută de 70 de mii de credincioşi din toate părţile lumii, fiind prezent şi Papa emerit Benedict al XVI-lea: încheierea Sinodului extraordinar al Episcopilor pe tema familiei şi beatificarea Servului lui Dumnezeu Papa Paul al VI-lea, pe numele lui Giovanni Battista Montini. Prin darul Duhului Sfânt, a spus Papa Francisc în predică, s-a lucrat în Sinod „cu adevărată libertate şi umilă creativitate”, pentru a reaprinde „speranţa pentru atâţia oameni fără speranţă”. De asemenea, a mulţumit în mod repetat pentru Papa Paul al VI-lea, pentru slujirea sa curajoasă, înţeleaptă şi profetică.
„‘Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu’ (Matei 22,21). La provocarea fariseilor… Isus răspunde cu această frază ironică şi genială. Este un răspuns pe care Domnul îl încredinţează tuturor celor care îşi fac probleme de conştiinţă, mai ales când intră în joc convenienţele lor, bogăţiile lor, prestigiul lor, puterea şi faima lor… Accentul lui Isus cade desigur pe partea a doua a frazei: ‘şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu’. Aceasta înseamnă a recunoaşte şi a mărturisi – în faţa oricărui tip de putere – că numai Dumnezeu este Stăpânul omului şi nu există nimeni altul. Aceasta este noutatea perenă care trebuie redescoperită în fiecare zi, învingând teama pe care adesea o simţim în faţa surprizelor lui Dumnezeu.”
„Aici se află adevărata noastră forţă, fermentul care face să dospească şi sarea care dă gust oricărui efort uman împotriva pesimismului prevalent pe care ni-l propune lumea. Aici se află speranţa noastră, pentru că speranţa în Dumnezeu nu este o fugă de realitate… înseamnă a restitui în mod activ lui Dumnezeu ceea ce îi aparţine. Pentru aceasta creştinul priveşte la realitatea viitoare, aceea a lui Dumnezeu, pentru a trăi pe deplin viaţa – cu picioarele bine înfipte în pământ – şi a răspunde, cu curaj, la nenumăratele provocări noi. Am văzut aceasta în aceste zile în timpul Sinodului extraordinar al Episcopilor… Păstori şi laici din orice parte a lumii au adus aici la Roma glasul Bisericilor lor particulare pentru a ajuta familiile de astăzi să meargă pe calea Evangheliei, cu privirea îndreptată spre Isus.”
„Duhul Sfânt, care în aceste zile active ne-a dăruit să lucrăm generos cu adevărată libertate şi umilă creativitate, să însoţească iar drumul care, în Bisericile de pe tot pământul, ne pregăteşte pentru Sinodul Ordinar al Episcopilor din octombrie 2015. Am semănat şi vom continua să semănăm cu răbdare şi perseverenţă, având certitudinea că Domnul e cel care face să crească ceea ce am semănat. În această zi a beatificării Papei Paul al VI-lea, îmi revin în minte cuvintele sale, cu care instituia Sinodul Episcopilor: ‘Scrutând cu atenţie semnele timpurilor, să încercăm să adaptăm căile şi metodele… la necesităţile crescute din zilele noastre şi la condiţiile schimbate ale societăţii'”.
Pontiful a adresat un omagiu Papei Paul al VI-lea: „Faţă de acest mare Papă, de acest curajos creştin, de acest neobosit apostol, în faţa lui Dumnezeu astăzi nu putem să spunem decât un cuvânt pe atât de simplu pe cât de sincer şi important: mulţumim! Mulţumim, iubitul nostru Papă Paul al VI-lea! Mulţumim pentru umila şi profetica ta mărturie de iubire faţă de Cristos şi faţă de Biserica Sa!” În notiţele sale personale, după încheierea Conciliului, Papa Paul al VI-lea a scris: „Probabil că Domnul m-a chemat şi mă ţine în această slujire nu atât pentru că eu aş avea vreo aptitudine, sau pentru ca eu să conduc şi să salvez Biserica de dificultăţile sale actuale, ci pentru ca eu să sufăr ceva pentru Biserică şi să fie clar că El, şi nu altcineva, o conduce şi o salvează”. „În această umilinţă”, a spus Papa Francisc, „străluceşte măreţia Fericitului Paul al VI-lea care… a ştiut să conducă cu înţelepciune clarvăzătoare – şi uneori în singurătate – cârma bărcii lui Petru fără a pierde niciodată bucuria şi încrederea în Domnul.”
„Papa Paul al VI-lea a ştiut cu adevărat să-i dea lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu dedicându-şi toată viaţa ‘angajării sacre, solemne şi foarte grave: aceea de a continua în timp şi de a dilata pe pământ misiunea lui Cristos’, iubind Biserica şi conducând Biserica pentru ca să fie ‘în acelaşi timp mamă iubitoare a tuturor oamenilor şi împărţitoare de mântuire’.” După Liturghie, în discursul de la rugăciunea Angelus, în Ziua Mondială a Misiunilor, a amintit Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi a Papei Montini şi profunda lui devoţiune mariană, mărturisită prin Exortaţia apostolică Marialis cultus şi prin proclamarea Mariei ca Maică a Bisericii.
