Papa Francisc: Să ne rugăm pentru răposaţi
02.11.2014, Vatican (Catholica) - La întâlnirea tradiţională cu credincioşii şi pelerinii strânşi în Piaţa San Pietro, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a amintit de comemorarea credincioşilor răposaţi, invitând la rugăciune. A propus la modul concret o rugăciune, a pr. Antonio Rungi. Redăm alocuţiunea Pontifului dinaintea rugăciunii mariane după traducerea publicată de Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Ieri am celebrat Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, iar astăzi liturgia ne invită să îi comemorăm pe credincioşii răposaţi. Aceste două date sunt intim legate între ele, aşa cum bucuria şi lacrimile găsesc în Isus Cristos o sinteză care este fundament al credinţei noastre şi al speranţei noastre. De fapt, pe de o parte Biserica, peregrină în istorie, se bucură pentru mijlocirea sfinţilor şi a fericiţilor care o susţin în misiunea de a vesti Evanghelia; pe de altă parte ea, asemenea lui Isus, împărtăşeşte plânsul celui care suferă dezlipirea de persoanele dragi şi asemenea Lui şi graţie Lui face să răsune mulţumirea adusă Tatălui care ne-a eliberat de stăpânirea păcatului şi a morţii.
Între ieri şi astăzi mulţi fac o vizită la cimitir, care, aşa cum spune cuvântul însuşi, este „locul de odihnă”, în aşteptarea trezirii finale. Este frumos să ne gândim că Isus însuşi va fi cel care ne va trezi. Isus însuşi a revelat că moartea trupului este ca un somn din care El ne trezeşte. Cu această credinţă stăm – chiar şi spiritual – la mormintele dragilor noştri, ale celor care ne-au iubit şi ne-au făcut bine. Dar astăzi suntem chemaţi să îi amintim pe toţi, şi pe cei pe care nu îi aminteşte nimeni. Amintim victimele războaielor şi violenţelor; pe atâţia „mici” din lume zdrobiţi de foame şi de mizerie; amintim pe anonimii care se odihnesc în osuarele comune. Amintim pe fraţii şi surorile ucişi pentru că erau creştini; şi pe cei care şi-au sacrificat viaţa pentru a-i sluji pe alţii. Încredinţăm Domnului în special pe cei care ne-au părăsit în decursul acestui ultim an.
Tradiţia Bisericii a îndemnat mereu să ne rugăm pentru răposaţi, îndeosebi oferind pentru ei celebrarea euharistică: ea este cel mai bun ajutor spiritual pe care noi îl putem da sufletelor lor, îndeosebi celor mai abandonate. Fundamentul rugăciunii pentru răposaţi se află în comuniunea Trupului Mistic. Aşa cum reafirmă Conciliul Vatican II: „Conştientă de această comuniune a întregului Trup Mistic al lui Isus Cristos, Biserica celor aflaţi pe cale, încă din primele timpuri ale religiei creştine, a venerat cu mare pietate amintirea celor răposaţi” (Lumen gentium, 50).
Amintirea celor răposaţi, îngrijirea mormintelor şi rugăciunile sunt mărturie de speranţă încrezătoare, înrădăcinată în certitudinea că moartea nu este ultimul cuvânt cu privire la soarta umană, deoarece omul este destinat la o viaţă fără limite, care îşi are rădăcina şi împlinirea sa în Dumnezeu. Lui Dumnezeu să îi adresăm această rugăciune: „Dumnezeul milostivirii infinite, încredinţăm bunătăţii Tale imense pe cei care au părăsit această lume pentru veşnicie, unde Tu aştepţi întreaga omenire, răscumpărată de sângele preţios al lui Cristos, Fiul Tău, mort ca răscumpărare pentru păcatele noastre. Nu privi, Doamne, la multele sărăcii, mizerii şi slăbiciuni umane, când ne vom prezenta în faţa tribunalului Tău, pentru a fi judecaţi pentru fericire sau condamnare. Îndreaptă spre noi privirea Ta milostivă, care se naşte din duioşia inimii Tale, şi ajută-ne să mergem pe drumul unei purificări complete. Niciunul dintre fiii Tăi să nu se piardă în focul veşnic al iadului, unde nu mai poate fi căinţă. Îţi încredinţăm, Doamne, sufletele celor dragi ai noştri, ale persoanelor care au murit fără întărirea sacramentală, sau nu au avut ocazia de a se căi nici măcar la sfârşitul vieţii lor. Nici unuia să nu îi fie frică să te întâlnească pe Tine, după pelerinajul pământesc, în speranţa de a fi primit în braţele milostivirii Tale infinite. Sora moarte trupească să ne găsească vigilenţi în rugăciune şi încărcaţi cu tot binele făcut în cursul scurtei sau lungii noastre existenţe. Doamne, nimic să nu ne îndepărteze de Tine pe acest pământ, ci totul şi toţi să ne susţină în dorinţa arzătoare de a ne odihni senin şi veşnic în Tine. Amin” (pr. Antonio Rungi, pasionist, Rugăciune pentru răposaţi).
Cu această credinţă în destinul suprem al omului, ne adresăm acum Sfintei Fecioare Maria, care a pătimit sub Cruce drama morţii lui Cristos şi a participat apoi la bucuria învierii Sale. Să ne ajuta ea, Poarta cerului, să înţelegem tot mai mult valoarea rugăciunii pentru răposaţi. Ei sunt aproape de noi! Să ne susţină în pelerinajul zilnic pe pământ şi să ne ajute să nu pierdem niciodată din vedere ţinta ultimă a vieţii care este paradisul. Iar noi cu această speranţă care nu dezamăgeşte niciodată, să mergem înainte!
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Salut familiile, grupurile parohiale, asociaţiile şi pe toţi pelerinii veniţi din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi salut credincioşii din Dieceza de Sevilla, Spania, pe cei din Case Finali in Cesena şi pe voluntarii din Oppeano şi Granzette care fac clown-terapie în spitale. Îi văd acolo: continuaţi să faceţi aceasta, căci face atât de mult bine bolnavilor. Să salutăm aceste persoane brave!
Urez tuturor o duminică frumoasă, în amintirea creştină a răposaţilor noştri dragi. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
