Papa Francisc: Înfometaţii cer demnitate, nu caritate
20.11.2014, Roma (Catholica) - „Daţi de mâncare celor înfometaţi pentru a salva viaţa pe planetă”, a fost apelul făcut de Papa Francisc în timpul vizitei făcute în această dimineaţă la sediul Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) din Roma. Vizita a coincis cu a doua Conferinţă Internaţională despre Nutriţie, la care participă reprezentanţi din 170 de ţări din toată lumea. „Unitatea totală de propuneri şi de acţiuni, dar mai ales spiritul de fraternitate, pot să fie decisive pentru soluţii adecvate”, a spus el. Legat de Biserică a asigurat că ea „caută mereu să fie atentă şi grijulie faţă de tot ceea ce se referă la bunăstarea spirituală şi materială a persoanelor, înainte de toate a celor care trăiesc marginalizaţi şi sunt excluşi, pentru ca să fie garantate siguranţa lor şi demnitatea lor”.
Papa a explicat că destinele naţiunilor sunt mai interconectate decât niciodată, ca între membrii aceleiaşi familii. Dar a avertizat că „trăim într-o epocă în care raporturile dintre naţiuni sunt prea des ruinate de suspiciunea reciprocă, ce se transformă uneori în forme de agresiune războinică şi economică, ameninţă prietenia dintre fraţi şi refuză sau aruncă pe cel care deja este exclus”. Cei care nu au pâinea zilnică sau un loc de muncă decent, a continuat el, sunt conştienţi de aceasta. Papa şi-a exprimat speranţa că în formularea angajamentelor „statele să se inspire din convingerea că dreptul la alimentaţie va fi garantat numai dacă ne preocupăm de subiectul său real, adică persoana care îndură efectele foamei şi malnutriţiei.”
Sfântul Părinte a admis că „poate am acordat prea puţină atenţie celor ce suferă de foame”. Din acest motiv este dureros să vedem că lupta împotriva foametei şi malnutriţiei este stânjenită de priorităţi ale pieţei şi de primatul profitului. A avertizat apoi că „în timp ce se vorbeşte despre noi drepturi, înfometatul este acolo, la colţul străzii, şi cere drept de cetăţenie, cere să fie considerat în condiţia sa, să primească o sănătoasă alimentaţie de bază. Ne cere demnitate, nu pomană.” Această ultimă afirmaţie a generat aplauze îndelungi.
Referindu-se la predecesorul său, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Papa Francisc a explicat că la deschiderea primei Conferinţe despre Nutriţie, în 1992, acesta a avertizat comunitatea internaţională despre riscul „paradoxul belşugului”: „există mâncare pentru toţi, dar nu toţi pot să mănânce, în timp ce irosirea, rebutul, consumul excesiv şi folosirea de alimente pentru alte scopuri sunt în faţa ochilor noştri.” Din păcate, a deplâns Pontiful, acest paradox continuă să fie prezent. A vorbit apoi despre solidaritate, „un cuvânt pe care avem în mod inconştient suspiciunea că trebuie să îl eliminăm din dicţionar”, explicând că „solidaritatea este de fapt atitudinea care face persoanele capabile să meargă în întâmpinarea celuilalt şi să întemeieze propriile raporturi reciproce pe acel sentiment de fraternitate care merge dincolo de diferenţe şi de limite şi determină să se caute împreună binele comun”.
La final Papa a cerut „Celui Atotputernic, Dumnezeului bogat în milostivire, să îi binecuvânteze pe toţi cei care, cu responsabilităţi diferite, se pun în slujba celor care îndură foamea şi ştiu să îi asiste cu gesturi concrete de apropiere. Mă rog şi pentru ca să ştie comunitatea internaţională să asculte apelul acestei Conferinţe şi să îl considere o exprimare a conştiinţei comune a umanităţii: a da de mâncare celor înfometaţi pentru a salva viaţa pe planetă. Mulţumesc.”
