Papa Francisc: Isus plânge când inima noastră este închisă

20.11.2014, Vatican (Catholica) - Isus plânge şi astăzi când uşa inimii noastre, a păstorilor şi a întregii Biserici, se închide la glasul Său şi la surprizele Sale şi nu-l recunoaşte pe Cel care aduce pacea, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 20 noiembrie 2014, dimineaţă, în capela reşedinţei sale din Casa Sfânta Marta. Referindu-se la pagina Evangheliei proclamată joi în ritul roman sau latin, în care Isus plânge asupra Ierusalimului, Pontiful a explicat că Domnul plânge din cauza „închiderii inimii” de care dădea dovadă „Cetatea aleasă, poporul ales. Nu avea timp ca să-i deschidă uşa! Era prea luată cu treburi, prea satisfăcută de sine”, citim pe situl Radio Vatican.

„Isus continuă să bată la uşă, cum a bătut la inima Ierusalimului, la uşile fraţilor şi surorilor Sale, la uşile noastre şi la uşile Bisericii. Ierusalimul se simţea mulţumit, liniştit cu viaţa sa şi nu simţea nevoia de a-l avea pe Domnul: nu şi-a dat seama că avea nevoie de mântuire. Şi din acest motiv şi-a închis inima înaintea Domnului. Lacrimile lui Isus asupra Ierusalimului reprezintă plânsul Său asupra Bisericii, astăzi, asupra noastră.” Pontiful a continuat: „De ce Ierusalimul nu l-a primit pe Domnul? Pentru că se simţea liniştit cu ceea ce avea, nu dorea probleme. Dar, spune Domnul în Evanghelie, ‘dacă ai fi înţeles şi tu, în această zi, ceea ce îţi aduce pacea. Nu ai recunoscut timpul în care ai fost vizitat’.”

„Îi era teamă să fie vizitat de Domnul, îi era teamă de gratuitatea vizitei Domnului. Era sigur de lucrurile pe care le gestiona. Noi suntem siguri cu lucrurile pe care le administrăm. Dar vizita Domnului, surprizele lui, nu le putem gestiona”. Venirea Domnului ne aduce bucurie şi convertire: „Ierusalimul se temea tocmai de acest lucru, se temea să fie mântuit pe calea surprizelor Domnului. Cetăţii sfinte îi era teamă de Domnul, de mirele ei, de cel care o iubeşte. Iată de ce Isus plânge. Când Domnul îşi vizitează poporul Său, ne aduce bucurie, ne aduce convertire. Iar noi ne temem nu de veselie, ci de bucuria pe care o aduce Domnul, pentru că nu reuşim să o controlăm.”

„Ne este teamă de convertire pentru că a ne converti înseamnă a-l lăsa pe Domnul să ne conducă. Ierusalimul era liniştit, mulţumit, templul funcţiona, preoţii aduceau jertfe, lumea venea în pelerinaj, învăţătorii legii puseseră la punct orice detaliu, toate poruncile erau clare. Avându-le pe toate acestea, Ierusalimul avea uşa închisă”. Crucea, preţul acestui refuz, ne arată iubirea lui Isus, ne arată ce anume îl face să plângă şi astăzi, de atâtea ori, asupra Bisericii Sale.

„Eu mă întreb: astăzi, noi, creştinii, care cunoaştem credinţa, catehismul, care mergem duminica la Sfânta Liturghie, noi creştinii, noi, păstorii, suntem mulţumiţi de noi înşine? Pentru că am aranjat totul şi nu mai avem nevoie de alte vizite din partea Domnului… Şi Domnul continuă să bată la uşă, la uşa fiecăruia dintre noi şi a Bisericii Sale, a păstorilor Bisericii. Uşa inimii noastre, a Bisericii, a păstorilor nu se deschide: Domnul plânge şi astăzi”. Papa Francisc a îndemnat la un examen de conştiinţă: „Să ne gândim la noi înşine: cum suntem în acest moment înaintea lui Dumnezeu?”

Sursa: Radio Vatican