Valerio Albisetti: Drumul spre conştientizare
25.11.2014, Bucureşti (Catholica) - „Te gândeşti adesea cum poţi fi liniştit şi mulţumit în iureşul vieţii cotidiene? Altfel spus, cum te poţi bucura de viaţă în permanenţă şi depăşi obstacolele cu seninătate? Ei bine, lucrurile sunt mai simple decât ţi-ai imagina. Nu trebuie să cauţi în exterior toate acestea. Nu în avere, distracţii, posesiuni materiale, dependenţe de orice tip sau orice ţi-ar aduce satisfacţii temporare. Tot ce trebuie să faci este să iei o pauză. O pauză pentru a te asculta pe tine însuţi, pentru ‘a reflecta asupra viselor nerealizate ale sufletului’. O pauză pentru a-ţi conştientiza propria viaţă.” Acesta este îndemnul lui Valerio Albisetti, fondatorul psihoterapiei spirituale creştine, autorul cărţii „Drumul spre conştientizare”, apărută la Editura Pauline. Volumul are 120 de pagini şi costă 13 lei.
Aşa cum spune autorul, „pentru omenire este de importanţă capitală să interpreteze, să decodifice evenimentele pe care le trăieşte. Dar acest lucru are loc numai dacă parcurgem un drum spiritual, de fapt psiho-spiritual”. Conform teoriei sale, rămânem vii doar atâta timp cât trăiesc în trupul nostru material cele două instanţe invizibile: conştiinţa şi Spiritul, adică Duhul Sfânt. Atunci când aceste două instanţe sunt în echilibru şi în armonie, spune Albisetti, ne vom bucura de sănătate. Când, dimpotrivă, sunt în dezechilibru şi dizarmonie, vom trăi într-o stare de boală. Nu lumea se schimbă, ci fiinţa umană, prin intermediul diverselor sale etape de evoluţie spirituală. Astfel devenim cu adevărat capabili să găsim valoare şi sens în orice lucru şi în orice întâlnire.
Structurată în douăsprezece capitole, lucrarea iniţiază pe drumul conştientizării, oferind cheile pentru a atinge acea maturitate psiho-spirituală, acea armonie interioară care se răsfrânge şi în exterior, după cum afirmă autorul. Putem înţelege cum ne putem transforma viaţa, cum ne putem reduce pasiunile, instinctele şi dependenţele ori acţiunile egoiste. Putem învăţa care este rolul ritualurilor creştine şi al rugăciunii în reducerea acestor „nevroze”, după cum le numeşte autorul. Astfel putem reuşi nu doar să ne înţelegem propriile pulsiuni şi limite, ci şi să le depăşim, reinterpretând relaţia noastră cu stimulii externi, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile cu ceilalţi. Ne vom redescoperi astfel valoarea, stima de sine, prin trăirea propriei vocaţii, a acelui dar pe care Dumnezeu ni l-a dat încă de la naştere.
Nu lipsesc, citim în prezentarea făcută pe situl Pauline.ro, nici lecţiile de viaţă şi exemplele personale, pe care Albisetti le oferă spre a facilita înţelegerea şi a spori încrederea celui care porneşte pe acest drum. „Persoanele care şi-au găsit vocaţia”, afirmă psihoterapeutul, „se recunosc uşor: sunt concentrate, determinate, au o viziune clară despre ele însele şi despre lumea înconjurătoare, nu sunt împrăştiate, nu aleargă după himere, nu cred în poveşti iluzorii, şi mai ales, nu urmează căile predicate de liderii momentului. Într-un cuvânt, nu se lasă abătute de la traiectoria vieţii lor”.
Cine nu şi-a găsit vocaţia, însă, simte mereu în suflet un fond de nesiguranţă, de confuzie, nemulţumire; se pierde cu uşurinţă în situaţii şi întâlniri nepotrivite, distructive. Încearcă să facă cât mai multe, pentru a părea ocupat şi plin de iniţiative, însă acesta nu este decât un mod de a masca golul interior cauzat de neîmplinirea propriei vocaţii. Astfel, ei ajung să se plieze după dorinţa celorlalţi, nu ştiu să spună nu, preferă să se retragă în singurătate şi neputinţă, ori în cercuri şi prietenii superficiale, conjuncturale. Tocmai pentru a evita să trăim o astfel de viaţă, este necesară conştientizarea.
Inclusă în colecţia „A trăi ca protagonişti”, lucrarea ne poate ajuta să înţelegem de ce este important să fim protagoniştii propriilor vieţi, şi mai ales cum putem fi aceasta. În concepţia autorului, a fi protagonişti înseamnă a ne permite să fim slabi, altfel spus a ne permite să ne cunoaştem şi acceptăm limitele. Contrar opiniei generale, promovate în ziua de astăzi, a-ţi recunoaşte limitele este o dovadă de maturitate. O maturitate psiho-spirituală care ne va permite să trăim autentic, să ne cultivăm stima de sine şi să trăim conform planului lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu, spune Albisetti, nu vrea să fim perfecţi, ci cu inimă bună. Astfel vom reuşi să trăim din plin şi cu intensitate.
Imagini
