Papa Francisc: Creştinii trebuie să fie misionari şi vestitori ai Evangheliei
01.02.2015, Vatican (Catholica) - „Îndatorirea creştinilor este să răspândească pretutindeni puterea mântuitoare a Evangheliei, devenind misionari şi vestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc duminică, 1 februarie 2015, la rugăciunea „Îngerul Domnului” recitată împreună cu credincioşii în Piaţa San Pietro. Pontiful a anunţat cu aceeaşi ocazie că în 6 iunie 2015 va efectua o vizită apostolică la Sarajevo, în Bosnia şi Herţegovina, pentru încurajarea credincioşilor catolici şi consolidarea fraternităţii şi a păcii. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea publicată pe situl Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Pagina Evangheliei din această duminică (Marcu 1,21-28) îl prezintă pe Isus care, împreună cu mica Sa comunitate de discipoli, intră în Cafarnaum, oraşul în care trăia Petru şi care în vremea aceea era cel mai mare oraş din Galileea. Evanghelistul Marcu relatează că Isus, fiind sâmbătă în ziua aceea, a mers imediat la sinagogă şi a început să înveţe (v. 21). Aceasta ne face să ne gândim la primatul Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt de ascultat, de primit şi de vestit. Sosind la Cafarnaum, Isus nu amână vestirea Evangheliei, nu se gândeşte mai întâi la acomodarea logistică – desigur, necesară – a micii Sale comunităţi, nu zăboveşte în cele organizatorice. Preocuparea sa principală este comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt. Iar lumea din sinagogă rămâne uimită pentru că Isus „îi învăţa ca unul care are autoritate şi nu în felul cărturarilor” (v. 22).
Ce înseamnă „cu autoritate”? Înseamnă că în cuvintele omeneşti ale lui Isus se simţea toată puterea Cuvântului lui Dumnezeu, se simţea credibilitatea însăşi a lui Dumnezeu, inspiratorul Sfintelor Scripturi. Una dintre trăsăturile Cuvântului lui Dumnezeu este că face ceea ce spune. Cuvântul lui Dumnezeu corespunde voinţei Sale. Noi, în schimb, de multe ori, spunem cuvinte goale, fără rădăcină sau cuvinte superflue, cuvinte care nu corespund adevărului. În schimb, Cuvântul lui Dumnezeu corespunde adevărului, este unit cu voinţa Sa şi face ceea ce spune. Într-adevăr, după ce a predicat, Isus şi-a arătat imediat autoritatea eliberându-l pe un om, prezent în sinagogă, care era stăpânit de diavol (cf vv.23-26). Tocmai autoritatea dumnezeiască a lui Cristos a trezit reacţia satanei, ascuns în acel om; la rândul Său, Isus a recunoscut imediat vocea celui rău şi i-a poruncit cu asprime: „Taci şi ieşi din el!” (v. 25). Doar cu puterea cuvântului Său, Isus eliberează persoana de cel rău. Şi încă o dată cei care erau de faţă au rămas uimiţi: „El porunceşte până şi duhurilor necurate şi ele i se supun” (v. 27).
Evanghelia este cuvânt de viaţă: nu asupreşte persoanele, dimpotrivă, îi eliberează pe cei care sunt sclavi ai multelor duhuri necurate din această lume: vanitatea, alipirea de bani, mândria, senzualitatea… Evanghelia schimbă inima, schimbă viaţa, transformă înclinaţiile spre rău în propuneri de bine. De aceea, îndatorirea creştinilor este să-i răspândească pretutindeni puterea mântuitoare, devenind misionari şi vestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Ne sugerează aceasta însăşi pagina Evangheliei de astăzi care se încheie cu o perspectivă misionară: „Şi îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileei” (v. 28). Noua învăţătură dată de Isus cu autoritate este cea pe care Biserica o duce în lume, împreună cu semnele eficace ale prezenţei Sale: învăţătura cu autoritate şi lucrarea eliberatoare a Fiului lui Dumnezeu devin cuvinte de mântuire şi gesturi de iubire ale Bisericii misionare.
Amintiţi-vă întotdeauna că Evanghelia are puterea de a schimba viaţa. Nu uitaţi de acest lucru. Ea este Vestea cea Bună, care ne transformă numai când ne lăsăm transformaţi de ea. Iată de ce vă cer mereu să aveţi un contact zilnic cu Evanghelia, să o citiţi în fiecare zi, o pericopă, un text, să o meditaţi şi să o aveţi mereu la voi, în buzunar, în geantă. Să vă hrăniţi zi de zi din acest izvor inepuizabil de mântuire. Nu uitaţi: citiţi un text din Evanghelie în fiecare zi! Este puterea care ne schimbă, ne transformă, schimbă viaţa, schimbă inima. Să invocăm mijlocirea de Mamă a Fecioarei Maria, cea care a primit Cuvântul şi l-a născut pentru lume, pentru toţi oamenii. Ea să ne înveţe să fim ascultători statornici şi vestitori credibili ai Evangheliei lui Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Doresc să anunţ că sâmbătă, 6 iunie, cu voia lui Dumnezeu, voi merge la Sarajevo, capitala Bosniei şi Herţegovinei. Vă cer încă de pe acum să vă rugaţi pentru ca vizita mea la acele dragi populaţii să fie o încurajare pentru credincioşii catolici, să trezească fermenţi de bine şi să contribuie la consolidarea fraternităţii, a păcii, a dialogului interreligios şi a prieteniei.
Îi salut pe cei prezenţi reuniţi pentru a participa la al IV-lea Congres mondial organizat de Scholas Occurrentes, care se va desfăşura în Vatican din 2 până în 5 februarie pe tema: „Responsabilitatea tuturor în educarea pentru o cultură a întâlnirii”. Salut familiile, parohiile, asociaţiile şi pe toţi cei care au venit din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. În particular, pe pelerinii din Liban şi din Egipt, pe studenţii din Zafra şi Badajoz, Spania; pe credincioşii din Sassari, Salerno, Verona, Modena, Scano Montiferro şi Taranto.
Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viaţă, care are ca temă „Solidari pentru viaţă”. Îmi exprim aprecierea pentru asociaţiile, mişcările şi toţi cei care apără viaţa umană. Mă unesc cu Episcopii italieni în a solicita „o reînnoită recunoaştere a persoanei umane şi o îngrijire mai adecvată a vieţii, de la concepere la sfârşitul ei natural” (Mesajul pentru a 37-a Zi Naţională pentru Viaţă). Când ne deschidem faţă de viaţă şi slujim viaţa, experimentăm forţa revoluţionară a iubirii şi a tandreţei (cf. Exortaţiei apostolice Evangelii gaudium, nr. 288), inaugurând un nou umanism: umanismul solidarităţii, umanismul vieţii. Îl salut pe Cardinalul Vicar, pe academicienii din Roma şi pe cei care sunt implicaţi în promovarea culturii vieţii. Tuturor vă doresc o duminică bună. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Umanismul este pana la final satanism. De aceea este bine sa experimentam crestinismul. Nu avem nevoie de un umanism nou, ci de adevaratul crestinism.