Ar putea noul preşedinte italian să aducă în centrul atenţiei doctrina socială catolică?

04.02.2015, Roma (Catholica) - „Mattarella şi Papa Francisc au multe în comun în termeni de acţiune politică”, a declarat pr. Bartolomeo Sorge SJ, care a fost mult timp un apropiat al lui Sergio Mattarella, ales sâmbătă, 31 ianuarie 2015, preşedinte al Italiei. Rolul preşedintelui italian este mai mult ceremonios, deşi el numeşte primul ministru. Mattarella, în vârstă de 73 de ani, este independent şi cel mai recent a fost judecător la Curtea Constituţională. A fost numit de primul ministru Matteo Renzi şi ales de parlamentul italian în 31 ianuarie; şi-a început mandatul la 3 februarie.

Alegerea unui preşedinte catolic arată că experienţa catolică în politică ar putea avea în continuare un impact semnificativ în Italia. Fost editor al revistei italiene „Aggiornamenti Sociali”, conduse de iezuiţi, Fr. Sorge a subliniat că Papa Francisc, în exortaţia Evangelii Gaudium, dedicând 10 paragrafe politicii corecte, „nu se adresează doar catolicilor, ci atât credincioşilor cât şi necredincioşilor”, „explicându-le care sunt fundamentele politicii corecte”.

În tinereţe, Mattarella a fost membru activ al Acţiunii Catolice. Deoarece nu avea intenţia de a urma o carieră politică, şi-a început o promiţătoare carieră ca profesor de drept. Cariera lui politică a început atunci când fratele lui mai mare, Piersanti, guvernator al Siciliei, a fost ucis de mafia în 1980. Sergio Mattarella a intrat în politică în rândul creştinilor democraţi. În Palermo, a stabilit legături de prietenie cu Cardinalul Salvatore Pappalardo, care este considerat un simbol al activismului anti-mafie.

A ajuns de asemenea să cunoască munca socială a iezuiţilor la „Centrul Pedro Arrupe” din Palermo, în special a pr. Ennio Pintacuda şi a pr. Bartolomeo Sorge. Aceştia din urmă au fost minţile din spatele „primăverii de la Palermo”: membri ai Bisericii şi ai societăţii civile s-au ridicat împotriva proastei conduceri şi a mafiei. Pr. Sorge a relatat că el şi Mattarella „am fost foarte apropiaţi în ani dificili. Am ajuns la Palermo după ce Piersanti Mattarella fusese omorât, şi Sergio Mattarella începuse să lucreze în spatele cortinei pentru a crea un nou anotimp politic în Sicilia”.

În anii în care a fost membru al parlamentului, de 3 ori ministru – al apărării, al educaţiei şi al relaţiilor cu parlamentul -, şi vice-preşedinte al Consiliului Italian, Mattarella a avut contacte frecvente cu Cardinalul Achille Silvestrini, acum prefect emerit al Congregaţiei pentru Episcopi, care s-a ocupat cel mai mult de legăturile dintre Sfântul Scaun şi politicienii catolici italieni, mulţumită rolului său proeminent în procesul de revizuire a Concordatului, pactul dintre guvernul italian şi Vatican, care reglementează relaţiile lor reciproce. După colapsul democraţiei creştine, politicienii catolici s-au împărţit între mai multe partide politice.

Mattarella a rămas de centru-stânga, şi a fost între 1998 şi 1999 vice-premier în prima administraţie italiană condusă de un fost membru al partidului comunist, guvernul D’Alema. Cu toate acestea, profilul său ca slujitor fidel al statului nu a fost pus niciodată în discuţie. Ca expert juridic, nu va adopta poziţii ideologice când va avea de semnat legi. Se va uita mai degrabă la cadrul juridic, şi va judeca dacă este corect sau nu, şi-a exprimat părerea pr. Sorge.

Papa Francisc i-a trimis o telegramă noului preşedinte al Republicii italiene, adresându-i „urări pline de respect pentru alegerea sa”. Papa îi urează preşedintelui italian „să îşi poată exercita misiunea înaltă în special în slujba unităţii şi a armoniei din ţară”, şi invocă „asupra persoanei lui ajutorul divin constant pentru o acţiune luminată de promovare a binelui comun, pe fundamentul autenticelor valori umane şi spirituale ale poporului italian”. „Cu aceste urări”, încheie Pontiful, „vă transmit dumneavoastră şi întregii naţiuni binecuvântarea apostolică”.