Tema meditaţiilor pentru Calea Crucii: a păzi, a îngriji din iubire

07.03.2015, Vatican (Catholica) - Papa Francisc i-a cerut Mons. Renato Corti, Episcop emerit de Novara, să pregătească textele meditaţiilor pentru Calea Crucii de la Colosseum, din seara de 3 aprilie 2015, Vinerea Sfântă. Mons. Corti, în vârstă de 79 de ani, a condus în februarie 2005 exerciţiile spirituale pentru Curia Romană, în ultimele zile ale pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea. El a acordat un interviu pentru Radio Vatican, în care a vorbit despre inspiraţia pentru meditaţiile din acest an.

– M-am inspirat din primele cuvinte pe care Papa Francisc le-a citit atunci când a devenit Papă, deoarece era în sărbătoarea Sf. Iosif şi a vorbit despre acesta ca păzitor al Mariei şi al lui Isus. Am luat în mod particular o frază în care afirma că Crucea este stâlpul luminos al iubirii lui Dumnezeu care ne păzeşte. Cred că suntem chemaţi şi noi să fim păzitori din iubire ai omului. Această temă, pentru început, este amintită printr-un text adresat de Sf. Paul Efesenilor, atunci când vorbeşte despre dimensiunile iubirii lui Dumnezeu: lărgimea, lungimea, înălţimea şi profunzimea iubirii lui Dumnezeu pentru oameni.

Aceste dimensiuni au intrat într-un anumit fel în diferitele staţiuni din Via Crucis. Şi în dezvoltarea lor mă refer înainte de toate tocmai la grija din partea lui Dumnezeu: să ne gândim la Cuvântul lui Dumnezeu ca grijă, la Euharistie ca grijă, la iertare ca grijă, la darul speranţei ca grijă. Şi amintesc şi un fapt grav, refuzarea îngrijirii, cum este, de exemplu, răul care poate fi făcut tinerilor, abandonarea săracilor, uitarea pilonilor păcii pe care îi amintea deja Papa Ioan al XXIII-lea: adevărul, dreptatea, libertatea, iubirea.

– Care sunt temele de actualitate care se regăsesc în aceste meditaţii?

– Vorbesc explicit despre puncte calde, de exemplu despre pedeapsa cu moartea, care trebuie abolită, despre tortura care trebuie oprită, despre dezumanizarea în raport cu cei nevinovaţi, despre oamenii ucişi cu barbarism, despre copiii-soldaţi, despre traficul de persoane. Amintesc, în schimb, şi experienţe frumoase care aduc în lume speranţa: mă gândesc la surorile misionare care îi adună pe copiii abandonaţi sau pe copiii care au fost soldaţi şi îi recuperează, redându-le sentimentul demnităţii. Acestea sunt semne ale Împărăţiei lui Dumnezeu care vine.

– Cât şi cum este prezentă în textele dumneavoastră preocuparea pentru soarta creştinilor persecutaţi în diferitele regiuni ale lumii?

– Eu personal trăiesc această experienţă spirituală: faptul că această situaţie internaţională atât de dificilă şi întunecată pentru viitor ne conduce la a înţelege cu mai mare claritate – de către noi, creştinii – că Evanghelia este cel mai bun lucru pentru om şi că nu există nimic care să îl apere mai mult; şi că a-l întâlni pe Domnul Isus Cristos este o mare bogăţie.

– Există o noutate în forma, în structura în care au fost concepute aceste meditaţii…

– Am decis să îl contemplu pe Isus în timp ce fac parcursul de a căuta să îmi dau seama ce ar putea gândi El, şi aşadar încerc să îl exprim pe El, să îi dau Lui cuvântul. Şi apoi este celălalt aspect complementar – a da cuvântul persoanelor care vor participa la Calea Crucii şi prin urmare nouă, aşadar folosesc persoana întâi singular şi persoana întâi plural. Nu există nimic descriptiv, totul este empatic, totul ne implică.