Acum zece ani moartea Papei impresiona întreaga lume

02.04.2015, Vatican (Catholica) - „Dragi fraţi şi surori, la 9:37PM preaiubitul nostru Sfânt Părinte Ioan Paul al II-lea s-a întors în Casa Tatălui. Să ne rugăm pentru el”, a spus Cardinalul Leonardo Sandri pe 2 aprilie 2005, în faţa a mii de credincioşi strânşi în Piaţa San Pietro, sub fereastra apartamentului său, pentru a se ruga Rozariul. Era chiar noaptea dinaintea Duminicii Milostivirii Divine. Erau mulţi tineri acolo, mulţi venind chiar cu o zi înainte pentru a fi aproape de Pontiful polonez aflat în agonie. Lumina camerei papale s-a stins, în timp ce mulţimea încerca jos în Piaţă să înţeleagă ce se întâmplase. Tinerii cântau.

A fost o moarte aşteptată. Zi de zi viaţa Papei se stingea. Pe 24 februarie 2005 Pontiful a fost reinternat în Spitalul Agostino Gemelli. Fusese deja nouă zile acolo, la începutul lunii, după ce suferise o criză respiratorie acută. A mai stat 18 zile în spital. Doctorii i-au făcut traheotomie, dar situaţia nu i s-a îmbunătăţit mult. S-a întors în Vatican pe 14 martie, deşi medicii ar fi dorit să rămână la spital. A dorit să moară în Scaunul lui Petru. S-a întors cu un microbuz în Vatican, multă lume aşteptându-l pe străzi, percepând gravitatea situaţiei. La audienţa generală din 30 martie, Pontiful de 84 de ani a impresionat lumea din Piaţă. Cel ale cărui cuvinte au contribuit la colapsul imperiului sovietic nu mai putea articula nimic: binecuvântările sale au rămas atunci tăcute.

Pe 20 martie nu mai putea ţine nici o ramură de palmier. A fost prima oară când nu a prezidat ceremonia, putând doar să dea binecuvântare de la fereastra biroului său. Nu a putut să participe nici la Calea Crucii de la Colosseum, din Vinerea Mare. Au putut fi văzute imagini cu el şezând în capela privată şi urmărind celebrarea prin intermediul televiziunii. Sfântul Părinte nu a putut spune nimic nici în Duminica Paştelui, la binecuvântarea Urbi et Orbi. În noaptea din 2 aprilie, cu puţin înainte de a muri, a spus ultimele cuvinte: „Lăsaţi-mă să merg în Casa Tatălui”. De luni, 4 aprilie, până joi, 7 aprilie, s-a întâmplat ceva inimaginabil: sute de mii de credincioşi au umplut Piaţa San Pietro şi Via della Conciliazione pentru un ultim rămas bun. Erau bătrâni şi copii, mame şi tineri, din toată lumea, de toate rasele. Zi şi noapte era coadă, stându-se ore întregi pentru a ajunge să vadă câteva secunde trupul neînsufleţit al Sfântului Părinte şi a se ruga pentru el.

Funeraliile au avut loc pe 8 aprilie, cu cea mai mare participare în istorie. Cardinalul Joseph Ratzinger a prezidat Liturghia, iar după 11 zile a fost ales Pontif şi şi-a luat numele de Benedict al XVI-lea. Vântul puternic a răsfoit atunci paginile Evangheliei puse pe sicriul auster. La ceremonie au fost zeci de mii de oameni şi şefi de state din toată lumea, iar televiziunile au raportat audienţe record. La predica la funeralii, Cardinalul Ratzinger a arătat spre fereastra biroului papal, ce dă spre Piaţa San Pietro, şi care a fost centrul atenţiei în toată lumea, spunând: „Iubitul nostru Papă apare acum de la fereastra raiului. Priveşte la noi şi ne binecuvântează.”

Mulţimile au dorit să fie declarat sfânt imediat. Procesul de canonizare s-a sfârşit pe 5 iulie 2013, când Papa Francisc a semnat decretul prin care erau canonizaţi împreună Papa Ioan Paul al II-lea şi Papa Ioan al XXIII-lea. Ceremonia a avut loc pe 27 aprilie 2014.