Celebrarea Patimilor şi Morţii Domnului la Timişoara
03.04.2015, Timişoara (Catholica) - Vinerea Mare, ziua Patimilor şi Morţii lui Cristos pe cruce, a început în Domul din Timişoara în ziua de 3 aprilie 2015, dimineaţa, la orele 8.00, o dată cu celebrarea rugăciunii Laudelor. Acest moment comunitar de rugăciune al Capitlului Catedral, celebrat împreună cu Episcopul diecezan, ce a avut loc în contextul simplităţii şi gravităţii zilei de Vinerea Mare, fiind oficiat de către Excelenţa Sa Martin Roos, împreună cu o parte din membrii Capitlului şi cu studenţii teologi prezenţi la Timişoara pentru sărbătorile pascale.
Tot în Vinerea Mare, la orele 15.00, Episcopul diecezan a prezidat celebrarea Patimii şi Morţii Mântuitorului, moment liturgic profund, specific zilei. Oficiul a fost deschis de prosternarea de început, făcută în cea mai mare linişte şi sobrietate. A urmat Liturgia Cuvântului, cu cele două lecturi, succedate de Patima Domnului Nostru Isus Cristos după Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, redată melodic de trei bărbaţi: pr. diacon Ioan Cădărean, organistul Domului, Bajkai-Fábián Róbert şi Ninács János. Predicile, rostite în germană, maghiară şi română au fost rostite de pr. diacon Ioan Cădărean.
Predicatorul a reliefat importanţa zilei de Vinerea Mare, o zi în care Biserica deplânge patima, înjosirea şi moartea Mirelui ei, însă nu uită să îi mulţumească lui Dumnezeu pentru acest dar imens al Răscumpărării. Cristos, după ce a împlinit toate cele scrise, odihneşte în mormântul întunecat şi rece. Suferinţa şi chinul şi-au împlinit lucrarea, de acum liniştea şi pacea încep să se ridice din pământ. Fie ca şi noi să le lăsăm, prin suferinţa lui Cristos, să îşi facă drum prin întreaga noastră fiinţă pentru ca Cristos să învie în fiecare dintre noi. În continuare, pr. diacon a mai spus: „Iubiţi creştini, ce ne cere Domnul în aceste momente? Nu ne cere să ne dăm şi noi viaţa noastră pentru El, să murim acum şi aici pentru El – acesta este martiriu, iar martiriul e un dar, ci ne cere să ne încredinţăm viaţa noastră Lui, cu totul. Ne cere să avem încredere în El, să ştim că sacrificiul lui nu a fost fără sens. Ne cere doar să îi spunem: Ştiu că ai murit Tu pentru mine, pentru ca eu să pot trăi. Ştiu că pe mine mă iubeşti cel mai mult din toată lumea aceasta. Ştiu că oricare dintre fraţii mei poate să spună aceasta, că pe el l-ai iubit cel mai mult, pentru că iubirea Ta este atât de mare, încât ajunge să îi iubească pe fiecare, în mod deosebit, cu cea mai mare iubire din câte poate fi.”
După predică Episcopul a rostit rugăciunile universale în forma specială, din Vinerea Mare, pentru întreaga Biserică, pentru lumea întreagă, pentru creştini, pentru poporul evreu şi pentru toţi cei care nu îl cunosc pe Cristos şi pe pentru cei care nu cred în Dumnezeu. Adorarea Crucii de către Episcop, de membrii prezenţi ai Capitlului Catedral, de asistenţa liturgică şi de popor a constituit un moment intens de rugăciune, corul intonând mai multe piese muzicale specifice Vinerii Mari. Ritualul Împărtăşaniei a succedat acest moment, după care Episcopul împreună cu asistenţa au expus – conform tradiţiei locului – Sfântul Sacrament la Sfântul Mormânt, credincioşii şi seminariştii putându-se ruga îndelung, în tăcere, până la ceasurile serii, în acest loc. Acest element îndrăgit de credincioşi şi cler, deşi mai puţin întâlnit pe alte meleaguri, este specific zonei şi perpetuat tocmai din cauza fervorii cu care poporul se roagă în aceste zile în faţa Sf. Mormânt.
Între timp, preoţii stau la dispoziţia celor care doresc să se spovedească şi care în aceste zile nu sunt deloc puţini. În dimineaţa din Sâmbăta Mare, după Laudele celebrate în Dom, ca şi în Vinerea Mare, teologii şi credincioşii rămân, pe rând, în intervale de 45 de minute fiecare, în rugăciune în faţa Sfântului Mormânt până în seara Vigiliei Pascale. Vigilia Pascală (Liturghia de Înviere) va începe la Dom la orele 22.00, fiind celebrată de Excelenţa Sa, Martin Roos, Episcop diecezan. Ca şi în Joia Sfântă, în Vinerea Mare, şi în noaptea Învierii, programul muzical va fi asigurat de Corul „Exultate”, al Domului din Timişoara, condus de Bajkai-Fábián Róbert. (text: Claudiu Călin; foto: Adrian Păşcălău-Kollár)