Bula papală „Chipul milostivirii” – sinteză

11.04.2015, Vatican (Catholica) - Redacţia română Radio Vatican a publicat un amplu rezumat al bulei papale „Misericordiae vultus” („Chipul milostivirii”), documentul oficial prin care Suveranul Pontif a proclamat solemn Anul Sfânt al Milostivirii (8 decembrie 2015 – 20 noiembrie 2016). Documentul este alcătuită din 25 de paragrafe majore. Papa Francisc descrie mai întâi trăsăturile distinctive ale milostivirii divine punând această temă în lumina chipului lui Cristos. Milostivirea nu este un cuvânt abstract ci un chip care trebuie recunoscut, contemplat şi slujit. Bula papală oferă o lectură trinitară (nr. 6-9) şi insistă în a descrie Biserica drept semn credibil al milostivirii: „Grinda de căpătâi care susţine viaţa Bisericii este milostivirea” (nr. 10).

Papa Francisc arată etapele principale care marchează anul jubiliar al milostivirii. Deschiderea acestuia coincide cu cea de a 50-a aniversare de la încheierea Conciliului Vatican II: „Biserica simte necesitatea de a păstra viu acel eveniment. Pentru ea începea atunci un nou parcurs al istoriei sale. Părinţii conciliari adunaţi în Conciliu au perceput de o manieră puternică, asemenea unui adevărat suflu al Duhului Sfânt, exigenţa de a vorbi de Dumnezeu mai pe înţelesul oamenilor din timpul lor. Abătute zidurile care de prea multă vreme închiseră Biserica într-o citadelă privilegiată, venise timpul de a vesti Evanghelia într-un mod nou” (nr. 4). Încheierea Anului Sfânt extraordinar va avea loc „în solemnitatea liturgică a lui Isus Cristos, Stăpânul universului, pe 20 noiembrie 2016. În ziua aceea, închizând Poarta Sfântă, vom avea mai întâi de toate simţăminte de gratitudine şi mulţumire faţă de Preasfânta Treime pentru că ne-a acordat acest timp extraordinar de har. Vom încredinţa viaţa Bisericii, omenirea întreagă şi cosmosul necuprins Stăpânirii lui Cristos, ca să îşi reverse milostivirea ca roua dimineţii pentru o istorie fecundă care trebuie construită prin efortul tuturor în viitorul apropiat” (nr. 5).

O specificitate a acestui An Sfânt extraordinar o reprezintă faptul că nu va fi celebrat doar la Roma dar şi în toate Diecezele din lumea întreagă. Poarta Sfântă va fi deschisă de Papa Francisc la Bazilica San Pietro pe 8 decembrie 2015 iar duminica succesivă, 13 decembrie 2015, în toate Diecezele din lumea largă. O altă noutate este faptul că Papa acordă posibilitatea de a deschide Poarta Sfântă şi la sanctuare, unde numeroşi pelegrini merg să se închine. Papa Francisc preia învăţătura predecesorilor săi: Sfântul Papa Ioan al XXIII-lea vorbea de „medicamentul milostivirii”, iar Fericitul Papă Paul al VI-lea identifica spiritualitatea Conciliului Vatican II cu atitudinea Bunului samaritean din Evanghelie.

Bula papală explică, de asemenea, câteva aspecte specifice Anului Sfânt jubiliar. Mai întâi de toate, motoul „Fiţi milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”, care este luat din Evanghelia după Sfântul Luca (6,36). Apoi, semnificaţia pelerinajului şi, mai ales, nevoia de iertare. O temă particulară, care revine deseori în cuvintele Papei Francisc, este exprimată la nr. 15 al documentului: faptele de milostivire trupească şi sufletească vor trebui reluate pentru „a retrezi conştiinţa noastră, deseori adormită în faţa dramei sărăciei, şi pentru a intra tot mai mult în inima Evangheliei, unde cei săraci sunt privilegiaţii milostivirii divine”. O altă indicaţie se referă la timpul Postului Mare, când Papa îi va trimite în toată lumea pe „misionarii milostivirii” (nr. 18). Este vorba de preoţi care „vor primi autoritatea de a ierta chiar şi păcatele a căror dezlegare este rezervată Scaunului Apostolic”. „Semn al solicitudinii materne a Bisericii faţă de poporul lui Dumnezeu”, explică Papa Francisc, ei vor fi faţă de toţi oamenii artizani ai unei întâlniri care să fie încărcată de umanitate, izvor de eliberare şi bogată în responsabilitate, pentru a depăşi piedicile şi a relua viaţa nouă a Botezului”. În acelaşi timp, Sfântul Părinte cere ca în Dieceze să se organizeze „misiuni populare” astfel încât misionarii milostivirii să fie „vestitori ai bucuriei iertării”.

Sfântul Părinte menţionează la nr. 20-21 raportul dintre dreptate şi milostivire, făcând să se vadă că nu se opreşte la o viziune legalistă ci că urmăreşte să se ajungă la un parcurs care să ducă la iubirea milostivă. Înainte de această temă spinoasă, bula papală atinge la nr. 19 subiectul violenţei organizate şi adresează o rechemare vibrantă celor care sunt „făcători sau complici” ai corupţiei. Pontiful recurge în această privinţă la un limbaj foarte puternic prin care denunţă această „rană în putrefacţie” şi insistă pentru ca pe durata acestui An Sfânt să se realizeze o adevărată convertire. „Acesta este timpul potrivit pentru a schimba viaţa! Acesta este timpul de a lăsa ca inima să fie atinsă! În faţa răului comis, chiar şi a crimelor grave, este momentul de a asculta lacrimile celor nevinovaţi care au fost jefuiţi de bunurile lor, de demnitate, afecţiuni şi de însăşi viaţa lor. A rămâne pe calea răului este doar sursă de amăgire şi tristeţe. Viaţa adevărată este cu totul altceva. Dumnezeu nu oboseşte în a întinde mâna. Este mereu dispus să asculte, şi eu sunt dispus, asemenea fraţilor mei Episcopi şi preoţi. E suficient doar a accepta invitaţia la convertire şi a se supune justiţiei, în timp ce Biserica oferă milostivirea” (nr. 19).

Nu putea lipsi referinţa la o temă tradiţională pentru Anul Sfânt jubiliar, indulgenţa. Aceasta – se citeşte la nr. 22 – arată că „iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre nu cunoaşte hotar”, pentru că indulgenţa permite ştergerea oricărei urmări negative a păcatelor spovedite asupra comportamentului şi gândirii. În această privinţă, explică Sfântul Părinte, cel care dobândeşte indulgenţa este „abilitat să acţioneze mai degrabă cu caritate şi să crească în iubire, decât să cadă din nou în păcat”.

O ultimă subliniere originală a Sfântului Părinte se referă la milostivire ca temă creştină comună evreilor şi musulmanilor. „Acest an jubiliar trăit în milostivire să favorizeze întâlnirea cu aceste religii şi cu celelalte nobile tradiţii religioase, să ne facă mai deschişi la dialog pentru a ne cunoaşte şi înţelege mai bine; să elimine orice formă de închidere şi dispreţ şi să îndepărteze orice formă de violenţă şi discriminare” (nr. 23).

Dorinţa Papei Francisc este ca acest An special, trăit în spirit de împărtăşire a darurilor cereşti, să devină ocazie de „a trăi în viaţa de zi cu zi milostivirea care dintotdeauna Dumnezeu Tatăl o revarsă asupra noastră. În acest Jubileu să ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu. El nu oboseşte niciodată să ne deschidă inima Sa ca să ne repete că ne iubeşte şi că vrea să împartă cu noi viaţa Sa. (…) În acest an jubiliar Biserica să devină ecou al Cuvântului lui Dumnezeu care răsună puternic şi convingător ca un cuvânt şi gest de iertare, de sprijin, ajutor şi iubire. Să nu obosească niciodată în a oferi milostivire şi să fie mereu răbdătoare în a dărui întărire şi în a ierta”. Biserica – citim la nr. 25 – „să se facă voce a fiecărui om şi femeie şi să repete cu încredere şi fără încetare: «Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea Ta, pentru că ele sunt din veşnicie!» (Ps 25,6)”.

În documentul „Misericordiae vultus”, Papa Francisc face frecvent referinţă la Sfânta Scriptură, la Liturghierul Roman şi la documentele Conciliului Vatican II. Cu o frecvenţă mai redusă, se întâlnesc, însă, şi trimiteri la Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, Fericitul Papă Paul al VI-lea, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Sfântul Toma de Aquino, Sfântul Beda Venerabilul, Sfântul Ioan al Crucii, Sfântul Grigore cel Mare, Sfântul Augustin şi Sfânta Faustina Kowalska.

Sursa: Radio Vatican