Papa Francisc: Rănile Domnului şi unitatea Bisericii
21.05.2015, Vatican (Catholica) - Rănile lui Isus sunt preţul pe care l-a plătit pentru ca Biserica să fie unită pentru totdeauna cu El şi cu Dumnezeu; creştinii de astăzi sunt chemaţi să ceară harul unităţii şi să lupte pentru ca între ei să nu se insinueze spiritul dezbinării: aceasta este, pe scurt, predica Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată joi, 21 mai 2015, dimineaţă, în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. Pornind de la Evanghelia zilei din ritul roman sau latin, în care Isus se roagă pentru unitatea celor care cred în El (Ioan 17,20-26), reflecţia Papei Francisc s-a inspirat din atmosfera cenacolului de la Ultima Cină şi din cuvintele pe care Isus le încredinţează apostolilor înainte de pătimirea Sa, citim pe situl Radio Vatican.
Pontiful a subliniat că unitatea dintre discipoli, pentru care se roagă Isus, are la bază unitatea dintre Isus şi Dumnezeu Tatăl. „Marea rugăciune a lui Isus” este, însă, însoţită în decursul istoriei de „marea ispită”: aceea de a ceda în faţa celuilalt „tată”, de a ceda la ispitele diavolului, „părintele minciunii şi al dezbinării”. E mângâietor faptul că în rugăciunea Sa, Isus îi spune Tatălui că nu se roagă doar pentru discipolii Lui ci şi pentru cei care vor crede în El prin cuvântul lor. Este o frază, a remarcat Sfântul Părinte, pe care am ascultat-o de atâtea ori dar, cu toate acestea, are nevoie de mai multă atenţie.
„Poate nu suntem îndeajuns de atenţi la aceste cuvinte… Isus s-a rugat pentru mine! Aceasta este un izvor de încredere: El se roagă pentru mine, s-a rugat pentru mine. Îmi închipui, dar este doar o imagine, cum este Isus înaintea Tatălui, în ceruri. Aşa trebuie să fie: se roagă pentru noi, se roagă pentru mine. Şi ce vede Tatăl? Rănile, preţul pe care Isus l-a plătit pentru noi. Isus se roagă pentru mine cu rănile Sale, cu inima Sa rănită, şi va continua să o facă”. Isus se roagă „pentru unitatea poporului Său, pentru Biserică”. Dar El „ştie că spiritul lumii” este „un spirit de dezbinare, de război, invidie, gelozie, chiar şi în familii, în familiile religioase, în Dieceze şi în toată Biserica: este marea ispită”.
Este ispita care conduce la bârfe, etichete şi înfierarea persoanelor. Sunt atitudini pe care această rugăciune ne îndeamnă să le îndepărtăm: „Trebuie să fim una, uniţi, după cum Isus şi Tatăl sunt una. Aceasta este provocarea noastră, a creştinilor: să nu lăsăm loc dezbinării între noi, să nu lăsăm să intre în noi spiritul de dezbinare, părintele minciunii. Să căutăm întotdeauna unitatea. Fiecare dintre noi este aşa cum este, dar se străduieşte să trăiască în unitate. Isus te-a iertat? Iartă-i la rândul tău pe toţi. Isus se roagă pentru ca noi să fim uniţi, să fim una. Biserica are atâta nevoie de această rugăciune pentru unitate”.
O Biserică ţinută laolaltă de „lipici” nu există, pentru că unitatea pe care o cere Isus „este un har al lui Dumnezeu” şi „o luptă” pe acest pământ. „Trebuie să facem spaţiu Duhului”, a încheiat Sfântul Părinte, „ca să ne transforme pentru a fi una după cum Tatăl este în Fiul”. „Unul dintre sfaturile pe care Isus le-a dat în discursul de rămas-bun din aceste zile este să rămânem în El. ‘Rămâneţi în Mine!’ (cf Ioan 15,9). Cere harul ca noi toţi să rămânem în El. Şi aici spune de ce, o spune lămurit: ‘Părinte, vreau ca cei pe care mi i-ai dat să fie şi ei unde sunt Eu’. Altfel spus, ca ei să rămână împreună cu Mine. În această lume, a rămâne în Isus înseamnă a rămâne împreună cu El pentru ca – spune Isus – ‘ei să vadă gloria Mea'”.
Imagini
