Enciclica papală: există spaţii de opinii, chiar şi contra, mai puţin pe ce ţine de morală

20.06.2015, Washington (Catholica) - Odată cu lansarea enciclicei Papei Francisc despre mediu, săptămâna aceasta, s-a stârnit şi un val de controverse privind afirmaţiile făcute de Pontif despre schimbările de climă, dar şi despre alte teme ce nu ţin de credinţă ci de ştiinţă. Inerent a apărut o întrebare pertinentă: cum trebuie să se raporteze catolicii relativ la document? Un teolog a răspuns: catolicii trebuie să îl respecte pe Papa Francisc şi să asculte ce are de spus cu noua sa enciclică, chiar dacă nu sunt de acord cu unele afirmaţii ce ţin de ştiinţă sau de politică.

„Cred că oamenii trebuie să accepte (textul) cu inimă deschisă şi docilă”, a declarat pentru CNA pr. Thomas Petri, vice-preşedinte şi decan academic la Facultatea Pontificală Neprihănita Zămislire din Washington, D.C. „În învăţătura Bisericii, chiar şi în zonele unde ni se permite să nu fim de acord cu Papa, tot se cere de la noi respect şi să avem disponibilitatea lecturării textului. Nu suntem constrânşi la acceptare oarbă, dar aceasta nu înseamnă că îl putem respinge imediat.” În timp ce catolicii pot în mod prudent să nu fie de acord cu un sfat de ordin politic sau cu o explicare a unor fenomene, trebuie să trateze în mod respectuos cuvintele Papei şi sunt obligaţi să urmeze îndrumările sale morale – inclusiv îndrumările de ordin moral din Laudato si’. Preotul a mai explicat că indiferent de cauzele schimbărilor de climă şi de teoriile care într-un final se vor verifica sau nu, pentru credincios „nu se poate nega obligaţia de a fi moral în modul de tratare a naturii”.

Pe lângă aprecieri au apărut desigur şi critici. Unii nu sunt de acord cu exprimarea de către Pontif a unor opinii pe teme ştiinţifice – încă în dezbatere, poate pentru multe decenii -, în special dacă nu sunt de acord cu ele. Catolicii pot avea opinii diferite de ale Papei pe teme de politică şi de ştiinţă, a subliniat pr. Petri, dar Sfântul Părinte are autoritatea şi datoria de a vorbi Bisericii pe o paletă largă de teme, în măsura în care ridică probleme morale – după cum este cazul cu tema mediului. Enciclicele papale sunt scrisori adresate tuturor credincioşilor Bisericii, avânt autoritate şi făcând parte din învăţătura magisterială, a explicat el. Enciclicele „ajută concentrarea ochilor Bisericii pe o temă particulară sau pe o problemă presantă particulară”, a adăugat pr. David Endres, profesor asistent de istoria bisericii şi teologie istorică la Ateneumul din Ohio. Documentele apar când Sfântul Părinte simte că este necesar să le vorbească credincioşilor pe o anumită temă, oferind „un fel de mini-catehism credincioşilor” pe respectiva temă. Enciclicele sunt documente de actualitate, care tratează probleme ale vremii. Au şi adevăruri valabile mereu, dar în sine sunt texte de actualitate. „De fiecare dată când apare o ameninţare la adresa umanităţii, Biserica nu poate sta tăcută.”

Printre enciclicele din trecut ce au abordat teme relevante atunci şi unele relevante şi astăzi se numără şi „Rerum Novarum”, publicată în 1891, despre capital şi muncă, de Papa Leon al XIII-lea. Deşi aborda probleme de atunci, textul este şi astăzi esenţial pentru a explica învăţătura socială a Bisericii. Alte două enciclice scrise de Papa Pius al XI-lea – „Mit Brennender Sorge” şi „Divini Redemptoris” – au condamnat nazismul şi comunistul ateu, rele ale acelor vremuri. „Humanae Vitae”, enciclica din 1968 a Papei Paul al VI-lea, despre iubirea în căsătorie şi viaţa umană, tratează şi teme a căror actualitate nu a trecut: controlul naşterilor, contracepţia… Învăţătura privind contracepţia este de ordin moral şi are caracter obligatoriu şi azi pentru conştiinţele catolicilor. Enciclica Papei Francisc despre mediu este de cinci ori mai lungă decât „Humanae Vitae”, abordând o paletă de teme mult mai mare, cu aspecte şi morale şi ştiinţifice, neavând toate aceeaşi greutate.

Pr. Petri consideră că presa exagerează cu problema argumentelor ştiinţifice, enciclica abordând în opinia sa în principal teme morale, Papa având autoritatea în acest sens. „Semnalează preocupări, preocupări reale, privind modul în care tratăm mediul, inegalitatea din economia global, modul în care sunt trataţi cei excluşi de bogaţi”, a spus el. „Autoritatea sa cuprinde credinţa şi morala. Se extinde asupra acestor probleme de mediu în măsura în care, afirmă el la un punct din enciclică, mediul sau clima sunt parte a ‘bunului comun’. Aici este morala. Este parte din morală.” Astfel „catolicii au obligaţia de a-i respecta învăţătura, de a asculta ce are de spus”.