Papa Francisc: Să fim mărturisitori plini de recunoştinţă ai milostivirii lui Dumnezeu

09.07.2015, Santa Cruz de la Sierra (Catholica) - Cristos a vindecat un cerşetor orb pe care alţii l-au ignorat – pentru Papa Francisc, aceasta este o lecţie importantă pentru creştinii de astăzi. „Suntem martorii nu ai unei ideologii, ai unei reţete, ai unei teologii particulare. Suntem martorii iubirii vindecătoare şi milostive a lui Isus”, a spus Pontiful la întâlnirea din 9 iulie 2015 cu preoţii, persoanele consacrate şi seminariştii la Coliseo Don Bosco din Santa Cruz de la Sierra, cel mai mare oraş din Bolivia. „Isus… nu îşi astupă urechile în faţa strigătelor noastre. Se opreşte, se apropie şi întreabă ce poate face pentru noi.”

Papa Francisc a fost salutat mai întâi de Episcopul Roberto Bori, auxiliar al Vicariatului Apostolic de Beni, care a expus problemele cu care se confruntă Bolivia, incluzând imoralitate, corupţie, trafic de droguri, alcoolism, destrămarea familiei, nesiguranţa socială, conflicte politice şi ideologice, nedreptate şi sărăcie. „Toate acestea nu ne descurajează însă, pentru că suntem însoţiţi de Domnul şi de harul Său… Ştim că binele este mai atrăgător şi mai contagios decât răul, pentru că produce viaţa adevărată, bogată în frumuseţe, iubire şi virtute, pe care toţi oamenii sunt capabili să le aprecieze.” Papa a ascultat apoi mărturiile pr. Crispin Borda Gomez, preot din Arhidieceza de Cochabamba şi rector al Seminarului major San Luis; a sr. Gabriela Cuellar Duran; şi a lui Damian Oyola Ramos, seminarist.

Sfântul Părinte a reflectat asupra relatării din Evanghelia lui Marcu despre Bartimeu, un cerşetor orb care „a devenit un discipol în ultimul minut”. Omul a fost „împins la o parte” din mulţime în timpul călătoriei finale a lui Cristos de la Ierihon la Ierusalim – „mai mare excludere era imposibilă” – şi totuşi a strigat prin mulţimea mare atunci când a auzit că trece Cristos. Sf. Marcu a dorit să arate reacţia discipolilor lui Cristos în faţa suferinţei lui Bartimeu.

Papa a subliniat că unii dintre aceştia au trecut pe lângă cerşetor. Acesta este „răspunsul indiferenţei, al evitării problemelor altora, pentru că ele nu ne afectează”. Este un răspuns „născut dintr-o inimă oarbă, închisă, care şi-a pierdut abilitatea de a fi impresionată şi prin urmare posibilitatea de a se schimba. O inimă obişnuită să treacă fără a se lăsa atinsă; o viaţă care trece de la un lucru la celălalt fără a prinde vreodată rădăcini în vieţile oamenilor din jurul nostru… este ca şi când am asculta Cuvântul lui Dumnezeu fără a-l lăsa să prindă rădăcini şi să aducă roade în inimile noastre”.

Papa a reflectat apoi la reacţia celor care i-au spus cerşetorului să tacă, mustrându-l. „Aceasta este drama conştiinţelor izolate, a celor care cred că viaţa lui Isus este doar pentru cei care o merită. Ei par să creadă că nu este loc decât pentru ‘cei demni’, pentru ‘cei mai buni’, şi încetul cu încetul se separă de ceilalţi”. Cei care au o astfel de atitudine se îndepărtează de lacrimile celorlalţi, dar „mai ales de motivele lor de bucurie”. „A râde cu cei care râd, a plânge cu cei care plâng; toate acestea fac parte din misterul unei inimi de preot”.

„Nu negaţi cultura poporului vostru. Să nu simţiţi că aveţi o cultură mult mai sofisticată. Există preoţi cărora le este ruşine să vorbească în limba lor natală, şi uită aşadar limbile quechua, aymara, guarani… dar dacă pierdeţi memoria, pierdeţi harul care vine cu ea”. Pontiful s-a concentrat apoi pe faptul că Cristos s-a oprit atunci când Bartimeu a strigat către El. „Isus l-a individualizat din mulţimea anonimă şi s-a implicat în viaţa lui”, şi treptat i-a redat demnitatea. „Departe de a-l privi cu superioritate, Isus s-a identificat cu problemele omului şi astfel a arătat puterea transformatoare a milostivirii”.

Această „logică a iubirii” nu este înrădăcinată în teamă, ci mai degrabă în „libertatea născută din iubire şi din dorinţa de a pune binele celorlalţi mai presus de orice altceva”. Această logică înseamnă adesea „doar a sta alături de ei şi a ne ruga cu ei”. Papa Francisc a mai adăugat că unii dintre discipolii lui Cristos i-au spus orbului: „Curaj, ridică-te”. I-a încurajat pe creştini să urmeze acest exemplu. „Nu pentru ca să putem fi speciali, nu pentru ca să putem fi mai buni ca ceilalţi, nu pentru ca să putem fi funcţionarii lui Dumnezeu, ci doar pentru că suntem mărturisitori plini de recunoştinţă ai milostivirii care ne-a schimbat”.

Pontiful şi-a încheiat remarcile cerându-le celor prezenţi să îşi amintească de Fericita Nazaria Ignacia de Santa Teresa de Jesús, care a avut grijă de cei vârstnici şi de cei flămânzi şi a înfiinţat un sindicat al femeilor, conducând în acelaşi timp case pentru copiii orfani şi spitale pentru soldaţii răniţi. Papa a mai menţionat-o pe Venerabila Virginia Blanco Tardío, o evanghelizatoare care a avut grijă de săraci şi bolnavi. „Să mergem înainte cu ajutorul şi cooperarea tuturor. Pentru că Domnul doreşte să se folosească de noi pentru a face ca lumina Lui să ajungă în toate colţurile lumii noastre”.