A fost recunoscută trăirea eroică a virtuţilor de către un Arhiepiscop ucrainean
19.07.2015, Vatican (Catholica) - Joi, 16 iulie 2015, Papa Francisc a autorizat un decret de recunoaştere a trăirii eroice a virtuţilor de către Arhiepiscopul Andrei Şeptiţki, care a condus Biserica Greco-Catolică Ucraineană din 1900 până în 1944, şi care a protejat personal zeci de evrei de ocupatorii nazişti din cel de-al doilea război mondial. „În acest timp de agresiune străină asupra Ucrainei – şi de tulburări în atât de multe alte ţări istoric creştine răsăritene – această recunoaştere ne aduce o deosebită consolare”, a declarat în 17 iulie pr. Peter Galadza, director interimar al Institutului Mitropolitul Andrei Şeptiţki, de Studii Creştine Răsăritene.
„Arhiepiscopul Şeptiţki a demonstrat un curaj sfânt când a adăpostit peste 160 de evrei în timpul holocaustului nazist”. Venerabilul Andrei Şeptiţki s-a născut ca Roman Aleksander Maria Şeptiţki, în 1865, într-o familie polonizată de provenienţă ucraineană, care erau romano-catolici. S-a născut într-un sat la 50 km de Lviv, care făcea atunci parte din Imperiul Austriac. A intrat în Ordinul Sf. Vasile cel Mare, din Biserica Greco-Catolică Ucraineană, luându-şi numele Andrej, şi a depus voturile solemne în 1892, fiind şi hirotonit preot.
În 1899 a fost consacrat Episcop pentru Eparhia de Stanislaviv (acum Ivano-Frankivsk). Apoi, în 1901, a fost numit Arhiepiscop Mitropolit al Eparhiei de Lviv, devenind astfel capul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. A avut această funcţie până la moartea sa, în 1 noiembrie 1944, la vârsta de 79 de ani. Perioada în care a fost Arhiepiscop Mitropolit a fost marcată de conflicte şi persecuţii din partea celor care au condus Ucraina, incluzând Imperiul Rus, A Doua Republică Poloneză, Germania Nazistă şi Uniunea Sovietică. Sub Imperiul Rus, a fost închis între anii 1914 şi 1917 pentru poziţia sa pro-ucraineană şi promovarea catolicismului.
A Doua Republică Poloneză l-a reţinut de două ori pentru că a susţinut un stat ucrainean independent şi pentru că s-a opus latinizării. Atunci când Uniunea Sovietică a ocupat Polonia în 1939, el s-a opus regimului ateist şi la început a întâmpinat armatele naziste ca eliberatoare atunci când aceştia i-au îndepărtat pe sovietici în 1941. Cu toate acestea, a vorbit împotriva politicii naziste faţă de evrei, încurajându-i pe credincioşi să îi ajute pe evrei, într-o scrisoare pastorală din 1942. I-a încurajat pe preoţii lui şi pe abaţii locului să îi urmeze exemplul şi să îi adăpostească pe evrei. A fost ajutat de fratele său, Fericitul Klymentiy Şeptiţki, arhimandrit al călugărilor studiţi din Biserica Greco-Catolică Ucraineană.
Arhiepiscopul Şeptiţki a promovat de asemenea unitatea creştinilor; pr. Galadza a arătat că „a lucrat neobosit în întreaga sa viaţă pentru reconcilierea dintre ucraineni, ruşi şi polonezi, precum şi dintre alte naţiuni şi grupuri. Sunt bine cunoscute eforturile lui de a-i vedea pe catolici şi pe ortodocşi depăşind ruptura lor istorică. Arhiepiscopul Şeptiţki a fost un precursor al mişcării ecumenice cu mult înainte ca Biserica Catolică să susţină oficial mişcarea”. Pr. Galadza a mai vorbit şi despre grija Venerabilului Şeptiţki faţă de săraci; „şi-a folosit resursele pentru a înfiinţa o clinică gratuită, a oferi numeroase burse şi a ajuta victimele foametei, ale inundaţiilor şi ale războiului”.
