Sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu este fericirea adevărată

24.07.2015, Cluj (Catholica) - Tinerii catolici din întreaga ţară au participat, în cea de-a treia zi a Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic, la a doua cateheză a pr. Daniel Ange, în curtea Episcopiei de Cluj-Gherla. Au urmat discuţiile pe grupuri în Parcul Mare, apoi, de la ora 11.30, Sfânta Liturghie în rit latin, celebrată de PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, alături de care s-au aflat Episcopii greco-catolici: PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, care a ţinut şi predica; PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj; PS Vasile Bizău, Episcop de Maramureş; PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla. La celebrarea liturgică au participat peste 100 de preoţi şi cei peste 2000 de tineri, între care mulţi fraţi şi surori din diferite Ordine şi Congregaţii ale Bisericii. Răspunsurile liturgice au fost date de corul romano-catolic al Capelei „Sf. Iosif” din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca.

„Am ascultat Evanghelia care ne vorbeşte despre semănătorul care iese să semene. Îl vedem cum seamănă, din abundenţă, are foarte multe seminţe, este foarte generos, seamănă cu o libertate extraordinară şi am impresia uneori că nu este foarte atent, nu este foarte serios când seamănă şi aruncă seminţele şi pe drum, şi printre spini, şi printre pietre, doar ceva ajunge şi în pământul bun”, a spus PS Virgil în predica sa. „Pentru el este important să semene. Să semene acest cuvânt al lui Dumnezeu, care de fapt este fericirea adevărată. Şi el seamănă această fericire. Şi vedem că atunci când seamănă pe drum, vin păsările. Dar pământul este dur, nu răsare nimic, păsările mănâncă seminţele”, ceea ce se întâmplă datorită indiferenţei noastre.

Episcopul a continuat explicaţia cu seminţele care cad printre pietre. „Cât suntem de superficiali, de multe ori, noi înşine! Gândiţi-vă: eu la mine însumi, voi la voi înşivă. Am avut vreodată momente de superficialitate şi sufletul meu era ca nişte pietre? A încolţit ceva? Şi nu am mai avut tăria să îl fac să crească, să fie suficientă iubire, suficient suflet, suficientă inimă, ca această sămânţă să aducă rod? Sau printre spini: cât suntem, de asemenea, de fricoşi? Creştem pe la umbra a nu ştim ce. Şi creştem, dar nu avem curajul să ieşim din această umbră. Să fim noi înşine. Şi apoi o parte mai este şi prin pământul bun. Câteodată mai suntem şi noi acest pământ bun.”

„Vedeţi, foarte adesea refuzăm această sămânţă, sau o acceptăm până la un anumit punct, cât ne este comod nouă, sau o punem pe planul al doilea, sunt mult mai importante alte lucruri în viaţa noastră decât considerăm că este această sămânţă, acest cuvânt, de fericire, de iubire, de iertare pe care Domnul îl seamănă.” Episcopul a amintit de cateheza susţinută dimineaţa de pr. Daniel Ange, spunându-le tinerilor: „Să ştim să fim noi înşine, dragilor. Nu are importanţă că sunt spini, o groază de spini în jurul nostru. Noi înşine. El a semănat şi a semănat un pic de fericire. Ştim să prindem această fericire şi să rămânem noi înşine? Să lăsăm spinii deoparte şi să ne facem drum prin viaţă”.

Făcând referire şi la concertul din seara anterioară, al trupei Voltaj, Episcopul a concluzionat: „Aţi sesizat aseară, când s-a urcat Preasfinţitul pe scenă şi a spus ‘Hai să ne rugăm împreună’? Voi aţi rămas… Piaţa aproape s-a golit. Au rămas cei care au primi sămânţa în pământul bun. Cred că eraţi pământul cel bun. Vedeţi: aceasta este diferenţa, dragilor. Dacă mergem la concert, mergeţi la club, lucraţi pe internet, dar ştiţi să faceţi lucrurile bune de acolo, să preluaţi lucrurile bune, nu sărind pe masă, nu făcând alte lucruri care vă dezonorează, ci ştiind să vă distraţi, rămânând inclusiv la rugăciune. Aceasta face diferenţa. În acel moment sunteţi cu adevărat înţelepţi, aveţi tărie de caracter, aveţi curaj şi ştiţi să primiţi darurile Spiritului Sfânt, ca această sămânţă pe care vine semănătorul şi o împrăştie, voi să fiţi întotdeauna pământul bun în care fericirea rodeşte.”

Imagini