Cardinalul De Magistris despre Sacramentul Reconcilierii
24.07.2015, Roma (Catholica) - Ne apropiem de Anul Milostivirii convocat de Papa Francisc. Un moment privilegiat pentru a redescoperi Sacramentul Reconcilierii şi o ocazie pentru preoţi de a se oferi cu disponibilitate şi pregătire mai mare pentru ascultarea penitenţilor. O misiune care nu se improvizează, ci care are nevoie de rugăciune, jertfă, discernământ şi milostivire. Publicaţia L’Osservatore Romano a realizat un interviu cu un expert în materie, creat Cardinal chiar în timp ce se afla într-un confesional din Catedrala din Cagliari. Este Luigi De Magistris, unul dintre cei cinci noi Cardinali în vârstă de peste optzeci de ani, unicul italian pe care Papa Francisc l-a introdus în Colegiul Cardinalilor în consistoriul din februarie. Optzeci şi nouă de ani, dintre care mulţi trăiţi în slujirea reconcilierii, se relatează în acest interviu, apărut în traducere pe Ercis.ro.
– Ce este necesar astăzi pentru a fi un bun duhovnic?
– A fi culţi şi buni. Adică a avea ca bază o precedentă formare bună şi apoi o profundă cunoaştere a teologiei morale (l-am avut ca maestru pe Cardinalul Pietro Palazzini care era un mare moralist), împreună cu o atitudine iubitoare faţă de penitent căruia nu trebuie să îi fie frică să se spovedească. La aceasta aş adăuga un sfat: a nu părăsi niciodată studiile sacre. Sunt o apărare pentru virtutea sacerdotală; aşa cum este important a fi la zi cu privire unele teme precum bioetica: în zilele noastre un duhovnic care nu cunoaşte măcar elementele esenţiale ale acestei materii nu ar trebui să se aşeze în confesional.
– Care este cauza principală a lipsei de afecţiune faţă de acest Sacrament?
– În fond este orgoliul şi apoi prezumţia de a nu avea nevoie de el, considerând că sunt perfecţi. Pentru a ne spovedi trebuie să ne recunoaştem cu umilinţă propriile păcate şi că avem nevoie de iertare. Într-o societate în care totul este prezentat ca permis s-a pierdut simţul păcatului: probabil că în parte responsabilitatea este a noastră a preoţilor care adesea în predică am înlocuit cateheza cu atâtea vorbării care folosesc puţin sufletului credincioşilor.
– Ce se poate face pentru a-i redescoperi valoarea?
– Înainte de toate ar trebui să se amintească periodic credincioşilor că pentru a se apropia de Euharistie trebuie să fie în stare de har, şi apoi să se dea exemplu bun: noi cei dintâi spovedindu-ne frecvent. Aş vrea să recomand o dată pe săptămână şi ca preoţi să fim disponibili mereu să ascultăm spovezile.
– Cum aţi primit numirea de Cardinal?
– Mă simţeam nevrednic şi, pentru acest motiv, cu atât mai recunoscător Domnului care a voit să mă facă să ajung la această demnitate. Când m-au anunţat eu eram în Catedrală la Cagliari, unde ascultam spovezile, cum este obiceiul meu, şi cum sper că va continua să fie obiceiul meu. Parohul a fost cel care mi-a spus că Papa Francisc a anunţat numele meu printre numele noilor Cardinali. Neavând niciun preaviz, credeam că era o glumă.
– Mulţi ani aţi fost în slujba Curiei. Puteţi să ne povestiţi experienţa Dvs?
– Am trecut de la secretariatul Universităţii Pontificale Laterane la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, unde eram oficial; apoi la Secretariatul de Stat şi, în sfârşit, la Penitenţeria Apostolică. Toate acestea au reprezentat pentru mine o experienţă preţioasă, fie din punct de vedere cultural, ca preot, şi mai ales spiritual. Ca regent şi apoi ca pro-penitenţiar major am avut şi posibilitatea de a veni în contact cu problematicile slujitorilor pocăinţei. Am foarte multe amintiri, dar nu vreau să intru în detalii pentru că sunt foarte strict în interpretarea secretului de oficiu.
– Aţi fost la Roma mai ales în anii pontificatului lung al Papei Ioan Paul al II-lea. Care este amintirea Dvs despre Papa cel sfânt?
– Îl cunoşteam pe Cardinalul Wojtyła pentru că am avut ocazia să desfăşor o slujire la cererea sa, deci deja apreciasem multele sale calităţi. Apoi, ca Pontif, i-am acordat mereu respect şi fidelitate aşa cum, şi prin tradiţie familială, am făcut mereu cu toţi cei opt Papi pe care i-am slujit.
