Ce să facem şi ce să nu facem în căutarea fericirii
25.07.2015, Cluj (Catholica) - Sâmbătă, 25 iulie 2015, în penultima zi a Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic, desfăşurată în acest an la Cluj-Napoca, Sfânta Liturghie a fost celebrată din nou în curtea Episcopiei Greco-Catolice, de data aceasta în rit latin în limba maghiară. Celebrantul principal a fost IPS György Jakubinyi, Arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia, iar predica a fost ţinută de PS László Böcskei, Episcop romano-catolic de Oradea. Dintre Ierarhi au mai concelebrat PS Petru Gherghel, Episcop romano-catolic de Iaşi; PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea; PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj; PS Vasile Bizău, Episcop greco-catolic de Maramureş; PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul Sf. Cecilia al Catedralei Sf. Mihail din Cluj-Napoca.
Episcopul a început prin a mulţumi lui Dumnezeu „pentru această posibilitate de a fi împreună, pentru întâlnirea care este deja o cale spre fericire. Este o cale frumoasă a căutătorilor de fericire. Şi atunci când spun acest lucru mă gândesc că ţine de fericirea noastră şi faptul că ne putem cunoaşte, ne putem apropia unii de alţii, putem descoperi acele valori şi bogăţii pe care fiecare le poartă şi le reprezintă, indiferent din ce zonă a ţării vine, de ce Eparhie sau Dieceză reprezintă, indiferent de ce limbă vorbeşte. Dar cu toţii mărturisim aceeaşi credinţă, care ne uneşte şi ne face deja să fim fericiţi şi puternici în această lume.”
„Nu ştiu, dragi tineri, cât de mult vă place vouă aventura, dar eu cred că noi aici, la întâlnirea de la Cluj, avem parte de o aventură deosebită, o aventură care se împlineşte sub ochii noştri. Întâlnirea în sine, descoperirea atâtor lucruri noi, şi ce le întrece pe toate, momentele de trăire spirituală profunde de care avem parte în Liturghie, în rugăciune. Toate ajută la limpezirea şi liniştirea sufletului nostru. Şi mă gândesc aici la momentul de ieri seară, la adoraţia de care am avut parte: un moment de liniştire şi adevărată limpezire a gândurilor şi a sufletului nostru… Am avut parte de revărsarea de pace şi binecuvântare care a adus linişte în sufletul nostru. O aventură, iubiţi tineri, care se împlineşte şi care ne încurajează ca să mergem înainte cu curaj pe drumul căutării adevăratei fericiri.”
Invitând tinerii să continue şi în zilele şi în săptămânile următoare să reflecteze la ce este pentru ei izvor de fericire, unde şi cum găsesc fericirea adevărată, Preasfinţitul a vorbit în continuare alternativ în limba maghiară şi în limba română, punctând câteva gânduri în acest sens. El a făcut o scurtă analiză „despre cum să nu fie căutarea noastră, pentru că privind la omul de astăzi, căutător de fericire în lumea în care trăieşte, vedem şi experienţe negative de care este bine să ne ferim. Omul de astăzi, căutând fericirea, este ocupat, solicitat, supra-solicitat în ocupaţiile sale, până acolo încât uită de toate şi de tot. Vrea să fie la curent cu toate, să nu scape nimic, să ştie tot ce se întâmplă, nu alege, nu selectează, e preocupat, şi în acest fel, fără să îşi dea seama, alimentează un mecanism fără finalitate, care în ciuda atâtor noutăţi şi informaţii, nu înseamnă un răspuns durabil, un răspuns convingător despre fericire pentru noi.”
„Ştim toate dar nu ştim ceea ce este mai important. Nu vedem unde este izvorul fericirii care ne împlineşte. Apoi omul care caută fericirea astăzi de multe ori se concentrează prea mult asupra propriei persoane. Devine egoist. Este omul care pierde simţul realităţii şi am folosit şi o mică pildă: avem cu toţii în mână aceste telefoane de ultimă generaţie, cu atâtea funcţiuni. Putem face fotografii de calitate superioară, până şi funcţia de panoramă este la îndemâna noastră. Ei, omul egoist nu este capabil să privească în panoramă. Se vede doar pe sine. Caută fericirea doar în el şi nu îşi dă seama că izvoarele fericirii sunt peste tot în jurul nostru. Chiar şi în natura care ne înconjoară, în oamenii cu care ne întâlnim, şi în atâtea şi atâtea experienţe şi întâmplări de care avem parte.”
„Pentru fericire nu putem doar aştepta. Pentru a atinge fericirea trebuie să ne implicăm, să ne angajăm. Dar rămâne întrebarea: ce şi cum trebuie să fac eu pentru a-mi atinge fericirea? Fericire cu orice preţ? Fericire cu preţul confruntării mele cu oricine şi orice? Chiar şi cu preţul înlăturării din calea mea a cuiva? Nu, dragii mei. Nu aceasta este calea spre fericire, căci nu mă fericeşte o astfel de cale. Calea adevărată spre fericire mă duce în fiecare moment spre ţelul meu final.” Episcopul a invitat la a reflecta asupra pasajului evanghelic al zilei, despre doi dintre apostoli care, împreună cu mama lor, se adresează lui Isus şi îi cer un favor: ca ei doi să stea unul de-a dreapta şi celălalt de-a stânga Lui în împărăţia Sa.
„Isus nu îi dojeneşte pe cei care vin cu întrebările lor la El, ci vrea să ducă lumină în gândurile şi aspiraţiile lor. Nu întoarce spatele celor care vin cu întrebări incomode, ci doreşte să îndrume spre un răspuns corect şi o atitudine potrivită. Din toate acestea eu înţeleg, dragi tineri, şi în acest sens vreau să vă încurajez pe toţi, că putem avea şi putem formula întrebările noastre faţă de Isus, chiar dacă aceste întrebări şi cereri ale noastre nu sunt perfecte. Nu trebuie să temem a le aşeza în faţa lui Isus, dar să le aşezăm cu aceeaşi încredere şi deschidere cu care au făcut-o aceşti doi apostoli, care s-au lăsat purtaţi într-o discuţie edificatoare, care i-a inspirat spre adevăr.”
În concluzie, PS Laszlo Bocskei i-a încurajat pe tineri: „Nu trebuie să ne lăsăm furaţi de modele false de fericire. Să luptăm împotriva acestor ispite şi să dăm jos masca fericirii false din noi şi din jurul nostru. Apoi să nu ne închidem în căutările noastre. Să nu devenim singuratici, nefericiţi, să fim deschişi izvoarelor fericirii care sunt la tot pasul în jurul nostru şi să ştim să ne bucurăm pentru orice sclipire de fericire în noi sau din jurul nostru. Şi nu în ultimul rând, în călătoria noastră spre fericire să păstrăm mereu alături de noi un loc liber pentru cineva. Pentru cineva care poate tocmai are nevoie de acel loc. Acest cineva poate să fie chiar Isus, chiar fratele, sora mea, poate un sărac, poate un suferind. Să am mereu alături de mine un loc liber şi să nu doresc doar locuri rezervate în jurul meu.”
Imagini
