Preocuparea Papei pentru eroica Biserică irakiană
28.07.2015, Roma (Catholica) - „Biserica din Irak” este titlul cărţii scrise de curând de Cardinalul Fernando Filoni, prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. Volumul reparcurge istoria, creşterea şi misiunea Bisericii din Irak, de la începuturi şi până în zilele noastre. „O biserică eroică”, după cum au definit-o Papa emerit Benedict al XVI-lea şi Papa Francisc, Biserică ce continuă şi în zilele noastre să dea mărturia sa de credinţă şi fidelitate în contextul dramatic al persecuţiilor din partea jihadiştilor membri ai auto-intitulatului Stat Islamic.
Cardinalul Filoni a fost timp de 5 ani Nunţiu apostolic în Irak, în timpul Războiului din Golf, Papa Francisc trimiţându-l de două ori în misiune în mijlocul refugiaţilor irakieni. Într-un interviu pentru Radio Vatican, Cardinalul Filoni explică preocuparea profundă a Papei pentru creştinii irakieni: „Este o îngrijorare vie, din mai multe motive. Înainte de toate, pentru că în acest moment creştinii, alături de alte minorităţi, trăiesc în condiţii de cruntă sărăcie, fiindcă au fost nevoiţi să abandoneze totul, nu doar propriile locuinţe ci şi tot ce posedau, chiar dacă nu era mare lucru, fiind constrânşi să fugă doar cu hainele de pe ei.”
„Papa a avut rolul important, recunoscut de către toţi, de a fi focalizat atenţia internaţională asupra situaţiei de război şi a creştinilor care au fost alungaţi din propriile case şi teritorii şi care constituie în prezent, alături de alte minorităţi, categoria săracă a populaţiei din Irak. Totodată, Papa a atras atenţia asupra situaţiei de nedreptate pe care o reprezintă războiul şi asupra suferinţei pe care o aduce în rândul populaţiei civile, nu doar creştină ci şi musulmană şi de alte religii, războiul semănând moarte şi despărţire în familii.”
Întrebat despre experienţa relaţionării cu populaţia, în cele două rânduri în care Papa l-a trimis în Irak în calitate de legat pontifical, Cardinalul Filoni a spus: „Prima experienţă a fost zguduitoare, pentru că ne aflam chiar în mijlocul lor, în mijlocul a mii de familii care fugiseră şi care dormeau pe jos sau pe unde era posibil, pe sub copaci, în situaţii absolut inumane, pe o căldură care, se ştie, în timpul verii ajunge în Irak la 45, 48 de grade Celsius. Să ne imaginăm aşadar această sărmană populaţie fugită fără apă, fără a putea fi în condiţia de a trăi în mod decent, pentru a nu mai vorbi despre toate problemele legate de boli, lipsa hranei şi a apei potabile. A fost dramatic să afli direct de la sursă cum aceste persoane au ajuns să se afle în condiţii de plâns în doar 24 de ore.”
„A doua vizită a voit să îi facă pe creştini şi pe celelalte minorităţi să simtă că nu sunt uitaţi. A doua vizită s-a dorit a fi un gest de „mângâiere”, după cum obişnuieşte să spună Papa, o mângâiere care trebuie dusă populaţiei nu doar o singură dată. Partea frumoasă, în cea de-a doua împrejurare, a fost că am reuşit să le duc în perioada pascală tradiţionalul cozonac în formă de porumbel, ce a reprezentat o donaţie din partea familiilor din Roma. Aşadar, vizita nu a fost doar un gest de solidaritate din partea Papei, ci exprima totodată solidaritatea, afecţiunea, stima şi încurajarea din partea a numeroase familii din Dieceza Papei, Episcopul Romei.”
Cu privire la semnificaţia prezenţei creştinilor în Irak în zilele noastre, Cardinalul a spus: „Ei au un rol fundamental în istoria şi în dezvoltarea propriului popor, contribuind la viaţa, la tradiţia şi cultura acestui ţinut… Creştinii sunt parte integrantă din istoria Orientului Mijlociu în general şi a Irakului în mod special. Chiar şi autorităţile spun: ‘Voi aveţi prin naştere dreptul de a sta aici. Noi am venit după, atât ca religie islamică cât şi ca popoare în acest ţinut care a fost dintotdeauna o zonă de trecere de care s-au ataşat toţi cei care au traversat-o, alegând să rămână aici. Aşadar, noi nu putem să nu recunoaştem existenţa voastră tradiţională în acest ţinut şi dreptul nativ de a rămâne aici’. Rolul benefic al prezenţei creştinilor în Irak nu este de discutat doar la nivel academic, fiind perceptibilă în mod concret contribuţia adusă dezvoltării acestei ţări prin educaţia propriilor fii şi prin capacităţile lor, pe care au ştiut să le exprime în contextul unei realităţi islamice foarte vaste, atât şiită cât şi sunită, aducând o extraordinară contribuţie la dezvoltarea acestei ţări.”
