Papa Francisc: Evanghelia citită și meditată în familie hrănește inima tuturor
28.08.2015, Vatican (Catholica) - „Partea cea mai bună” a timpului familiei este aceea dedicată rugăciunii. Miercuri, 26 august 2015, a avut loc a o suta audiență generală a Papei Francisc, care le-a propus credincioșilor reuniți în Piața San Pietro episodul evanghelic cu Marta și Maria, pentru a aminti că „spiritul rugăciunii îi redă timpul lui Dumnezeu, iese din obsesia unei vieți căreia îi lipsește mereu timpul, regăsește pacea lucrurilor necesare și descoperă bucuria darurilor neașteptate”. Continuând seria de cateheze centrate asupra familiei, Pontiful a subliniat că spiritul rugăciunii locuiește într-o inimă care îl iubește pe Domnul și se gândește la Dumnezeu ca la „tandrețea care ne ține în viață, înainte de care nu există nimic”.
„Plângerea cea mai frecventă a creștinilor se referă tocmai la timp: ‘Ar trebui să mă rog mai mult…; aș vrea să fac aceasta, dar adesea îmi lipsește timpul’. Auzim aceasta încontinuu. Părerea de rău este sinceră, desigur, pentru că inima umană caută mereu rugăciunea, chiar fără să știe aceasta; și dacă nu o găsește nu are pace. Dar pentru ca să se întâlnească, este nevoie de a cultiva în inimă o iubire ‘caldă’ față de Dumnezeu, o iubire afectivă.”
Pornind de la faptul că Dumnezeu „se gândește la noi și mai ales ne iubește”, Pontiful a spus: „Nu este impresionant acest lucru? Nu este impresionant că Dumnezeu ne mângâie cu iubire de tată? Este atât de frumos! Putea pur și simplu să se lase recunoscut ca Ființa supremă, să dea poruncile Sale și să aștepte rezultatele. În schimb Dumnezeu a făcut și face infinit mai mult decât asta. Ne însoțește pe drumul vieții, ne ocrotește, ne iubește. Dacă afecțiunea față de Dumnezeu nu aprinde focul, spiritul rugăciunii nu încălzește timpul. Putem chiar să înmulțim cuvintele noastre, ‘cum fac păgânii’, spune Isus; sau chiar să arătăm riturile noastre, ‘cum fac fariseii'”, a atras atenția Sfântul Părinte.
„O inimă locuită de afecțiune față de Dumnezeu face să devină rugăciune chiar și un gând fără cuvinte, sau o invocație în fața unei imagini sacre, sau un sărut trimis spre biserică. Este frumos când mamele îi învață pe copiii mici să trimită un sărut lui Isus sau Fecioarei Maria. Câtă duioșie există în aceasta! În acel moment inima copiilor se transformă în loc de rugăciune. Și este un dar al Duhului Sfânt. Să nu uităm niciodată să cerem acest dar pentru fiecare dintre noi! Pentru că Duhul lui Dumnezeu are acel mod special al Său de a spune în inimile noastre ‘Abba’ – ‘Tată’, ne învață să spunem ‘Tată’ exact așa cum spunea Isus.”
Astăzi timpul familiei, a recunoscut Papa Francisc, „este un timp complicat și aglomerat, ocupat și preocupat. Este mereu puțin, nu ajunge niciodată, sunt atâtea lucruri de făcut… Spiritul rugăciunii îi redă timpul lui Dumnezeu, iese din obsesia unei vieți căreia îi lipsește mereu timpul, regăsește pacea lucrurilor necesare și descoperă bucuria de daruri neașteptate. Niște călăuze bune în acest sens sunt cele două surori Marta și Maria, despre care vorbește Evanghelia pe care am auzit-o; ele au învățat de la Dumnezeu armonia ritmurilor familiale: frumusețea sărbătorii, seninătatea muncii, spiritul rugăciunii.”
„Într-o zi, Marta a învățat că munca ospitalității, deși e importantă, nu este totul, ci a-l asculta pe Domnul, cum făcea Maria, era lucrul cu adevărat esențial, ‘partea cea mai bună’ a timpului. Rugăciunea provine din ascultarea lui Isus, din citirea Evangheliei… Rugăciunea provine din încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Există această încredere în familia noastră? Avem Evanghelia în casă? O deschidem vreodată pentru a o citi împreună? O medităm recitând Rozariul? Evanghelia citită și meditată în familie este ca o pâine bună care hrănește inima tuturor. Și dimineața, și seara, și când ne punem la masă, să învățăm să spunem împreună o rugăciune, cu multă simplitate: Isus este cel care vine între noi, așa cum mergea în familia lui Marta, Maria și Lazăr.”
Legături
Imagini
