Papa Francisc: În Biserică există boala dezbinării
04.09.2015, Vatican (Catholica) - În Biserică există o boală, aceea de a semăna dezbinare și neghină; creștinii, în schimb, sunt chemați la împăcare și reconciliere, cum a făcut Isus, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 4 septembrie 2015, dimineață, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. Pornind de la lecturile zilei din calendarul roman sau latin (Coloseni 1,15-20; Luca 5,33-39), Pontiful a remarcat că Sf. Apostol Paul arată carta de identitate a lui Isus: „icoana Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația”. Dumnezeu Tatăl l-a trimis ca să fie „cel dintâi în toate” și „să reconcilieze toate pentru sine, făcând pace prin sângele crucii Sale”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Pacea, a spus Papa Francisc, este lucrarea lui Isus, rodul înjosirii Sale pentru a fi ascultător până la moarte, și încă moartea pe Cruce. „Când noi vorbim de pace sau de reconciliere, de păci mărunte, de mici împăcări, trebuie să ne gândim la marea pace și la marea reconciliere” pe care le-a făcut Isus. „Fără El pacea nu este posibilă. Fără El reconcilierea nu este posibilă”. Îndatorirea noastră în mijlocul știrilor despre război, ură, chiar și în familii, este aceea de a fi „oameni și femei de pace, oameni și femei de reconciliere”.
„Ne prinde bine să ne întrebăm: eu semăn pace? De exemplu, cu limba mea, semăn pace sau semăn neghină? De câte ori am auzit spunându-se despre cineva că ‘are o limbă de șarpe’ pentru că face ceea ce a făcut șarpele cu Adam și Eva, a distrus pacea. Acesta este un rău, aceasta este o boală în Biserica noastră: a semăna dezbinare, a semăna ură, a semăna ceea ce nu este pace. Aceasta este o întrebare pe care în fiecare zi ar trebui să ne-o punem: eu astăzi am semănat pace sau am semănat neghină? Dar, ar spune unii, uneori trebuie să spui lucrurilor pe nume pentru că cutare sau cutare… Ce semeni tu”, a întrebat Pontiful, „prin această atitudine?”
Creștinii, așadar, sunt chemați să fie după asemănarea lui Isus, care a venit la noi ca să aducă împăcarea, reconcilierea: „Dacă o persoană, în timpul vieții, nu face altceva decât să ducă împăcarea și reconcilierea, persoana aceea poate fi canonizată, este sfântă. Dar trebuie să creștem în această privință, trebuie să ne convertim, ca să nu spunem niciodată un cuvânt care să dezbine, niciodată un cuvânt care să aducă război, mici răfuieli, niciodată bârfe. Mă întreb ce sunt bârfele? Nimic, s-ar putea spune, două vorbe împotriva unuia sau să povestești ce a mai făcut cutare… Nu! A bârfi înseamnă terorism pentru că cel care bârfește este ca un terorist care aruncă bomba și pleacă dar distruge: cu limba distruge, nu face pace. E viclean, nu e așa? Nu e un terorist sinucigaș, nu, el de sine are grijă”.
Sfântul Părinte a recomandat un mic exercițiu practic care să țină în frâu limba de la vorbele deșarte: „Ori de câte ori ne vine să spunem ceva care seamănă neghină, dezbinare și vorbire de rău, să ne mușcăm limba. Vă asigur că dacă faceți acest exercițiu, de a vă mușca limba în loc de a semăna neghină, în primele zile vi se va umfla limba, va fi rănită, pentru că diavolul ne ajută în această privință, aceasta este munca lui, meseria lui: să dezbine”. Papa a încheiat predica cerând Domnului harul renunțării la vorbele rele și al stăpânirii de sine: „Doamne, Tu ți-ai dat viața. Dă-mi harul împăcării, al reconcilierii. Tu ți-ai vărsat sângele, dar să nu-mi pese că limba mi se umflă un pic dacă mă voi mușca înainte de a-i vorbi de rău pe ceilalți”.
Imagini
