Pr. dr. Daniel Iacobuț: Nobila frumusețe a artei de a celebra și a spațiului liturgic
16.09.2015, Iaşi (Catholica) - La Editura Sapientia din Iaşi a apărut recent cartea Nobila frumusețe a artei de a celebra și a spațiului liturgic, scrisă de pr. dr. Daniel Iacobuț. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, formatul 14×20 cm, are 128 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 10 lei.
Două mâini, una – întinsă și îndreptată spre actul unei atingeri dătătoare de viață, cealaltă – puțin strânsă și în așteptarea gestului creator, asemenea unei flori care așteaptă atingerea razelor de soare pentru a-și deschide petalele. Astfel a ilustrat Michelangelo Buonarotti scena creării lui Adam în renumita frescă din Capela Sixtină a Vaticanului. Degetul creator al lui Dumnezeu se întinde aproape atingând degetul fără viață al lui Adam. Liturgia umple golul rămas dintre cele două degete. Așa cum în metafora Capelei Sixtine întâlnim o mână creatoare și mântuitoare mereu întinsă spre noi, tot astfel istoria mântuirii reprezintă de fapt istoria mâinilor noastre ce primesc darul minunat al iubirii și al vieții de la Cristos, Mâna pe care Dumnezeu ne-a întins-o pentru veșnicie. Liturgia este tocmai această întâlnire minunată și mântuitoare dintre Dumnezeu și om, este scara lui Iacob pe care mântuirea coboară la noi, pentru ca noi să putem fi înălțați către Dumnezeu.
Întâlnirea dintre Dumnezeu și om, comuniunea dintre Preasfânta Treime și umanitate este esența și eficacitatea ultimă a tuturor celebrărilor Bisericii. Fie că celebrează culmea și izvorul vieții ei, adică sfânta Liturghie, fie că săvârșește celelalte sacramente sau sacramentalii, Biserica se lasă atinsă de harul lui Dumnezeu, intră într-o comuniune mereu mai intensă cu iubirea Preasfintei Treimi. Astfel, creștinul descoperă frumusețea inefabilă a lui Dumnezeu, o frumusețe care îi redă și lui strălucirea originară de fiu al lui Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea sa. El se descoperă pe sine ca marea capodoperă pe care Dumnezeu o realizează și o desăvârșește prin celebrarea sfintelor taine.
Artistul divin cheamă fiecare om să se lase atins de harul său, să devină „artistul vieții proprii, făcând din propria viață o lucrare de artă, o capodoperă” (sfântul Ioan Paul al II-lea, Scrisoare către artiști, 1). Liturgia este locul privilegiat al acestei atingeri, în care frumusețea lui Dumnezeu descoperită nouă de Cristos ne pătrunde și ne recreează drept fii în Fiul. Acesta este motivul principal pentru care stă în natura liturgiei să fie o iradiere a frumuseții iubirii divine. Într-adevăr, capodopera comuniunii cu Dumnezeu are nevoie să fie celebrată de liturgie prin gesturi, cuvinte și simboluri „demne, armonioase și frumoase” (Sacrosanctum Concilium 122).
Opera de artă săvârșită de Cristos în inimile credincioșilor devine vizibilă prin arta unei comunități și a preotului său de a celebra sfintele taine (ars celebrandi), precum și prin frumusețea artei liturgice. Aceste două căi de iradiere ale frumuseții divine, arta de a celebra și arta sacră, sunt temele primelor două părți ale cărții de față. De fapt, sunt două conferințe ținute în cadrul cursurilor de formare permanentă ale preoților romano-catolici ai Diecezei de Iași în anul 2013 și 2015. A treia parte a cărții are scopul de a continua tematica conferinței despre arta liturgică și conține texte extrase din documentele unor conferințe episcopale cu privire la cele mai importante locuri ale spațiului liturgic. Normele prezente în această parte reprezintă rodul efortului depus de unele Biserici locale pentru ca spațiul pe care omul îl pune la dispoziție acțiunii mântuitoare actualizate de liturgie să fie marcat de o nobilă și evanghelică frumusețe.
Toate cele trei părți doresc în final să dea mărturie despre încrederea Bisericii în puterea de evanghelizare a artei de a celebra și a frumuseții spațiului liturgic. (prezentarea autorului)
Imagini
