Cardinalul Sarah: „Îndulcirea” învățăturii lui Cristos ignoră Vestea Bună a milostivirii
29.09.2015, Philadelphia (Catholica) - Eforturile de „îndulcire” a învățăturii creștine despre familie nu sunt o soluție pentru cei răniți de păcat, a spus Cardinalul Robert Sarah, originar din Guineea, Africa, la Întâlnirea Mondială a Familiilor de săptămâna trecută, din Philadelphia. În schimb fiecare poate găsi vindecare prin căință și prin mărturia eroică a familiilor care primesc milostivirea lui Dumnezeu, a spus prefectul Congregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor.
„Chiar și membrii Bisericii pot fi ispitiți să îndulcească învățătura lui Cristos despre căsătorie și familie”, a spus prelatul pe 23 septembrie. „În măsuri diferite, ideea ar consta în așezarea Magisteriului într-o cutiuță frumoasă, separând-o de practica pastorală, care ar putea evolua după circumstanțe sau după modă.” A caracterizat această ispită ca „o formă de erezie”, „o periculoasă patologie schizofrenică”. Și Cardinalul a continuat: „Tocmai de aceea avem nevoie de Cristos. Fiecare dintre noi are nevoie de El. Fiecare persoană de pe pământ are nevoie de El. Fiecare este capabil să păcătuiască, dar de asemenea și să primească milostivirea lui Dumnezeu.”
Cardinalul a subliniat că „vindecarea familiei umane […] ne face gata să primim Vestea cea Bună, să primim milostivirea lui Dumnezeu”. I-a încurajat pe creștini să îi primească cu deschidere pe cei ce au nevoie de vindecare. „Noi trecem de la moarte la viață prin puterea Duhului Sfânt. Nu este vorba aici de moralism. Harul lui Dumnezeu vine înaintea datoriei noastre. Noi răspundem unei inițiative divine: toți cei răniți de păcatul personal și de păcatul altora, divorțații separați, cei ce trăiesc în concubinaj, cei ce trăiesc închiși în sine, toate felurile de uniuni egoiste, pot și trebuie să găsească în Biserică un loc de regenerare, fără să fie arătați cu degetul.”
Familia creștină este chemată să mărturisească faptul că „iubirea până la sfârșit este posibilă”. „Lumea de astăzi are nevoie de sfinți care să dea mărturie eroică în apărarea și spre edificarea familiei. Deschizându-ne față de harul lui Dumnezeu și față de Duhul Sfânt care locuiește în noi, casele și familiile noastre pot face ca bunătatea să intre în lume.” Citându-l pe Papa Francisc, a spus că familia este „fântâna credinței”. Familia trebuie „să răspândească iubire în lume și în jurul ei”. „Credința are nevoie de un loc unde să se nască, să fie transmisă, să crească, să devină o experiență vie. De la începutul creației, Dumnezeu a ales familia să fie acest loc. În familie devin reale promisiunea lui Dumnezeu. Familia este memoria vie a fidelității lui Dumnezeu. Familia este izvorul speranței.”
Cardinalul Sarah a descris drept consecințe ale păcatului desfacerea legăturii dintre soți, precum și probleme ca dependența, avortul, persecuția religioasă și terorismul. „Dacă nu mergem la sursă, anume la păcat, nimic nu se schimbă”, a spus el. Păcatul este rădăcina dezbinării din familia așa cum a înțeles-o Dumnezeu la începutul creației și a „întunericului care a intrat, contrar planului Său de iubire și de unitate ce se găsește în Trinitate”. Discutând despre fenomene precum uniunile homosexuale, concubinajul, lipsa deschiderii față de viață, avortul sau divorțul, prelatul a spus: „Se aprobă legi care alimentează această distrugere (a familiei), de la uciderea vieților inocente din pântece la noile forme de uniuni sau la eutanasie „.
Cardinalul a încurajat familia să fie „o relație de dăruire în iubire”, deschisă vieții, apărând demnitatea vieții, îngrijindu-se de cei slabi sau bătrâni. Familia trebuie să fie locul „unde singurătatea, egoismul să își găsească vindecare”. A amintit exemplul soților Frank și Jean Palombo, părinți a zece copii. La începutul căsătoriei, Jean nu dorea nici un copil și și-a părăsit credința. S-a întors la credință după ce a văzut mărturia unui cuplu creștin cu patru copii. Frank, pompier în New York, a murit încercând să salveze vieți pe 11 septembrie 2011, când au fost distruse Turnurile Gemene. Jean i-a iertat pe teroriști, dar a murit de cancer după câțiva ani. Cei mai mici dintre copii au fost crescuți de frații lor, iar cel mai mare se pregătește să devină preot.
În ciuda provocărilor vieții de căsătorie, Frank și Jean Palombo „au primit darul iubirii altruiste până la sfârșit […] mai întâi căindu-se, apoi primind și crezând în kerygma, Vestea cea Bună”. „Credința în care au trăit ei și în care copii lor încă trăiesc ne insuflă speranța că și noi putem aduce (altora) lumina Evangheliei.”
