Sinod 2015: Intervenția Mitropolitului Europei Occidentale și Meridionale

20.10.2015, Vatican (Catholica) - Vineri, 16 octombrie 2015, Părinții sinodali au avut ocazia de a asculta intervențiile a doisprezece delegați fraterni din diferite confesiuni creștine. Din partea Bisericii Ortodoxe Române a luat cuvântul IPS Iosif, Mitropolit al Mitropoliei Europei Occidentale și Meridionale. Textul intervenției a fost tradus din franceză de sr. Daniela Mare CJ pentru Angelus.com.ro.

Sanctitatea Voastră,
Preafericirile Voastre, Excelențele Voastre, Cucernici Părinți,
Frați și Surori, Doamnelor și Domnilor,

Vă mulțumesc pentru invitația fraternă, în numele Patriarhului Daniel al României, care mi-a încredințat misiunea de a reprezenta pe Preafericirea Sa și Sfântul Sinod al Patriarhiei Române la Sinodul Episcopilor catolici care încearcă să dea o orientare familiei creștine astăzi, atât de greu încercată din toate părțile (și, totuși, indisolubilă).

Vreau să vă împărtășesc lucruri pe care le cunoaștem cu toții. Dar câtă nevoie avem și noi de colaborarea dintre creștini pentru a înțelege și a ajuta familia în societate! Este adevărat că astăzi, prin emigrarea masivă, ne confruntăm cu realitatea a ceea ce numim căsătoriile mixte catolic-ortodoxe, pe care trebuie să le tratăm cu seriozitate și discernământ, mai ales atunci când sunt dublate de separări ori divorțuri precedente.

Crizele familiei, care sunt de fapt crizele ființe umane, au fost asumate de Dumnezeu în Cristos însuși, Cel care ne dă harul iertării, prin pocăință. Cum și până unde să înțelegem această milostivire infinită a unui Dumnezeu care vine să se căiască El însuși pentru păcatele noastre?

Familia este, după cum o știm, în centrul vieții omenești și a vieții creștine, fiind leagănul iubirii lui Dumnezeu dăruite omului prin iubirea Fiului Său Răstignit și Înviat pentru a-l „atrage” pe om spre asemănarea cu El (prin harul dăruit din belșug), iubire pe care Duhul Sfânt o face să crească în fiecare dintre ființele omenești și care condiționează, în același timp, dezvoltarea vieții umane.

Știm că:

1. Familia este, ca instituție, de natură divină, nu umană. În această calitate, ea este, după chipul lui Dumnezeu, o diversitate de persoane în comuniune în unitatea naturii. Ea este normativă pentru toate formele care iau viață în Biserică (inclusiv comunitatea monastică, familia și fraternitatea după Spirit) și socială. (Tradiția Bisericii și Cuvântul lui Dumnezeu rămân punctul de referință permanent de-a lungul istoriei.)

Știm că:

2. Familia conjugală, ca și familia ori comunitatea monastică, urmează aceleași principii: castitatea (consacrarea sexualității), ascultarea (față de Cristos și unii față de alții, într-o ierarhie a slujirii), sărăcia (punerea în comun a bunurilor). Familia este chemată să realizeze asemănarea cu imaginea trinitară a lui Dumnezeu (familiile ca ipostaze divine) printr-o asceză continuă, într-un mod care se regăsește în scrisoarea și rugăciunile Încoronării, din tradiția ortodoxă.

Știm că:

3. Familia se reflectă, în exterior, în mod dublu: a) o reflectare socială prin pomana, ospitalitatea și mărturia credinței și a iubirii acolo unde locuiește; și b) o strălucire ecologică astăzi, trebuie să spunem, de asemenea (respectul față de creaturi și creație, transformarea creaturilor prin agricultură, ca alimentația dictată de canoanele Tradiției), ca o prelungire euharistică.

Dar știm și că:

4. Familia este celula primară a Bisericii. Astfel, soții participă în mod regulat la celebrarea euharistică, în calitate de membri ai preoției regale și concelebranți sub capul care este Isus Cristos. Toate caracteristicile familiei derivă din structura sa euharistică, întemeindu-se îndeosebi pe iertarea alimentată de smerenie, care fac să crească iubirea reciprocă și transformă pe termen scurt și pe termen lung persoana și viața creștină.

„Măreția divină [a căsătoriei] stă în faptul că în căsătorie se găsește o reprezentare vie a unirii Logosului cu natura umană… – spune Sf. Ioan Gură de Aur. Dar acest cuib (căsătoria), se află încă la cel mai înalt grad al splendorii sale spre care El (Dumnezeu) îl conduce! El îl ridică până la demnitatea de Mister, de Sacrament. Ca o ultimă și inexprimabilă măreție, îl face imagine deplină a unirii dintre Cuvântul său și natura umană.”

IPS Iosif
Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale
Biserica Ortodoxă Română

Sursa: Angelus.com.ro