Bucurie și mândrie în Republica Centrafricană pentru Poarta Sfântă
04.11.2015, Roma (Catholica) - Duminică, 1 noiembrie 2015, Papa Francisc și-a exprimat îngrijorarea pentru „episoadele dureroase” din ultimele zile în Republica Centrafricană dar, mai ales, intenția de a deschide la 29 noiembrie Poarta Sfântă a Catedralei din Bangui. Cuvintele Papei Francisc la Angelus au provocat „bucurie și mândrie” în țara care reprezintă una dintre cele trei etape ale iminentei călătorii apostolice în Africa. Cel care descrie „climatul” este Mons. Franco Coppola, Nunțiu apostolic în Republica Centrafricană și în Ciad.
– Deschiderea Porții Sfinte este o veste bună pentru Republica Centrafricană cu un mesaj important de reconciliere…
– Este o veste care ne-a surprins pe toți. Nu s-a auzit niciodată ca un Jubileu mondial să înceapă în afara Romei, dar, pentru a folosi o imagine frumoasă reluată de mai multe ori de Papa Francisc, el – și toată Biserica împreună cu el – dorește să înființeze un spital de campanie alături de părțile aflate în conflict. Biserica nu le poate dezarma, dar poate îngriji rănile, poate dezarma inimile… În Republica Centrafricană în mod deosebit, Biserica poate îngriji rănile profunde pe care această criză lungă și teribilă le-a provocat în sufletele atâtor centrafricani.
– Cum a fost primită această veste în țară?
– Cu bucurie și cu puțină mândrie, datorită privilegiului făcut Centrafricii, țară obișnuită să fie mereu pe ultimele locuri în toate clasamentele. În schimb va fi prima care primește harul Milostivirii infinite a lui Dumnezeu. Desigur, credincioșii au perceput și că Papa, în acest mod, le dă un mandat, indică un drum pentru a ieși din conflict și a recupera pacea: drumul milostivirii. Nu este ușor de vorbit despre milostivire când rănile încă ard. Pentru aceasta, Biserica a lansat un program articulat de pregătire spirituală, pentru ca Sfântul Părinte să găsească un teren bine lucrat, capabil să primească cuvântul său.
– Papa a exprimat și „îngrijorarea vie” datorită episoadelor din ultimele zile. Ce s-a întâmplat din nou?
– În timp ce de acum cvasi totalitatea populației (și bună parte dintre miliții) nu mai poate suporta acest război, există grupări de incoercibili care se amăgesc că pot reglementa cu armele problemele nenumărate din țară. Și există și unii politicieni care scot avantaje personale din starea de război și fac să se creadă că binele țării coincide cu vânătoarea după toți cei care gândesc în alt mod, în loc să se străduiască să facă să revină la viață coabitarea pașnică ce a cunoscut-o țara timp de decenii, printre oamenii de etnii sau religii diferite.
Ultimul val de violență a început în urmă cu o săptămână, când un comando din așa-numita miliție „creștină”, „anti-balaka”, a înconjurat și a ucis, în capitală, trei dintre cei patru membri ai unei delegații de milițieni musulmani, veniți să discute cu guvernul pentru a depune armele și a se recicla ca partid politic. Acest lucru a provocat un vârtej de reacții și de răzbunări, care durează până astăzi. În aceste cazuri, oamenii nu au altă alegere decât aceea de a părăsi casele și a se refugia în locuri considerate mai sigure, în general în jurul parohiilor sau a altor instituții ale Bisericii. Sunt mii de persoane care au ajuns în taberele pentru refugiați, în timp ce bandele armate își dezlănțuie furia prădând și incendiind casele lăsate nelocuite.
– Așadar, în această situație continuă opera de primire a Bisericii…
– Așa cum Isus învăța și vindeca, tot așa Biserica este chemată să predice și, în același timp, să vindece, să îngrijească, să aline multele rele, multele suferințe pe care păcatul și violența le provoacă, mai ales în dauna celor mai slabi și lipsiți de apărare. Arhiepiscopul capitalei, Mons. Dieudonné Nzapalainga, trece de la o tabără de refugiați la alta, ducând cuvântul de mângâiere al Bunului Păstor și distribuind ajutoarele materiale pe care Sfântul Părinte le-a trimis pentru a veni în întâmpinarea primelor necesități. Și această mână întinsă, această îmbrățișare, acest zâmbet sunt cele care încep să vindece rănile în inimă, care încep să ne reconcilieze cu omenirea, să ne ajute să credem că celălalt este un frate și că există un Tată care mi l-a trimis pentru a mă ajuta să mă ridic.
– Papa Francisc, anunțând deschiderea Porții Sfinte, a și îndemnat pe „toți centrafricanii să fie tot mai mult martori ai milostivirii și reconcilierii”.
– Cred că Papa ne îndeamnă înainte de toate să ne recunoaștem destinatari ai Milostivirii Tatălui, reconciliați grație oferirii de sine însuși pe care a făcut-o Isus. Să pornim de la considerarea modului în care Tatăl ne învăluie în Milostivirea Sa, pentru a-i face parte de ea și pe ceilalți, pentru a-i face și pe ceilalți să o descopere, să o guste… pentru a face primul pas și apoi și pe al doilea, și pe al treilea, fără a aștepta ca celălalt să se miște și să se schimbe. Exact cum face Domnul cu noi, numai să ne reconcilieze cu sine.
