Cultura sănătății: ospitalitate, compasiune, înțelegere și iertare
20.11.2015, Vatican (Catholica) - În dimineața zilei de joi, 19 noiembrie 2015, Papa Francisc i-a primit în audiență pe participanții la conferința internațională „Cultura sănătății și a primirii în slujba omului și a planetei”, organizat de Consiliul Pontifical pentru Pastorația Serviciilor de Sănătate, care se desfășoară în Vatican, cu ocazia celei de-a treizecea aniversări a dicasterului și a celei de-a douăzecea aniversări a publicării Enciclicei Evangelium vitae a Sf. Papă Ioan Paul al II-lea.
În acest document, a spus Sfântul Părinte, găsim „elementele constitutive ale ‘culturii sănătății’: ospitalitatea, compasiunea, înțelegerea și iertarea. Acestea sunt atitudinile obișnuite ale lui Isus față de numeroasele persoane în nevoi întâlnite în fiecare zi: oameni suferind de boli de orice fel, păcătoși publici, posedați, marginalizați, săraci și abandonați… Aceste atitudini sunt cele pe care enciclica le numește ‘cerințele pozitive’ ale poruncii privind inviolabilitatea vieții, care cu Isus sunt revelate în toată profunzimea lor, și astăzi pot, sau chiar trebuie să caracterizeze pastorația serviciilor de sănătate: ‘de la grija față de viața fratelui (rudă, membru al aceluiași popor, străin care locuiește pe pământul lui Israel), la grija pentru străin și până la iubirea față de dușman'”.
„Această apropiere față de celălalt, până la a simți că este o persoană care îmi aparține, depășește orice barieră de naționalitate, origine socială și religie… așa cum ne învață parabola Bunului Samaritean din Evanghelie. De asemenea, depășește acea cultură negativă în care, atât în țările bogate cât și în cele sărace, ființele umane sunt acceptate sau refuzate după criterii utilitariste, în special în termeni de utilitate socială sau economică”. Această mentalitate conduce la un obicei larg răspândit în țările bogate, „caracterizat de căutarea perfecțiunii fizice cu orice preț, în iluzia tinereții veșnice; un obicei care duce la respingerea și marginalizarea a tot ceea ce nu este ‘eficient’, ce este văzut ca o povară sau un obstacol, sau pur și simplu ca fiind urât”.
În mod similar, a fi aproapele pentru ceilalți înseamnă și a asuma responsabilități „față de creație și casa noastră comună, care aparține tuturor și este încredințată grijii tuturor, și pentru generațiile care vor veni”. Această convertire la „Evanghelia creației” cere de la noi „să ne însușim și să devenim interpreții strigătului după demnitate umană, înălțat mai ales de cei săraci și excluși, așa cum sunt adesea bolnavii și suferinzii”. „Sper ca în aceste zile de studiu și dezbatere, în care analizați și aspectele de mediu cel mai strâns legate de sănătatea fizică, mentală, spirituală și socială a persoanei, să puteți contribui la o nouă dezvoltare a culturii sănătății, înțeleasă în sensul ei deplin. Vă încurajez să aveți mereu în vedere, în munca voastră, situațiile reale cu care se confruntă acele populații care suferă ca rezultat al daunelor cauzate de degradarea mediului, al cărei impact asupra sănătății adesea este grav și permanent”.
