Papa Francisc deplânge erodarea credinței în Germania
21.11.2015, Vatican (Catholica) - În mesajul adresat vineri Episcopilor germani, Papa Francisc a vorbit despre participarea deosebit de slabă la Sacramente în rândul credincioșilor din această țară, încurajându-i pe Episcopi să depășească starea de resemnare și să se concentreze pe Spovadă în Jubileul Milostivirii. Apelul a venit în cadrul întâlnirii pe care Papa o are în mod tradițional cu Episcopii în cadrul vizitelor ad-limina. Acum a venit rândul Episcopilor germani să încheie această vizită periodică.
Pontiful le-a mulțumit Episcopilor pentru angajamentul social și caritabil al Bisericii din Germania, în același timp subliniind „puternica scădere a participării la Liturghia duminicală, precum și la viața sacramentală”. „Dacă în anii 1960 aproape toți credincioșii participau la Liturghie duminică de duminică, astăzi s-a ajuns la sub 10%”, a afirmat el. „Sacramentele sunt primite tot mai rar. Sacramentul Spovezii adesea lipsește. Tot mai puțini catolici primesc Sacramentul Mirului sau încheie o Căsătorie. Numărul vocațiilor la preoție și la viața consacrată s-a diminuat semnificativ. Date fiind acestea, se poate vorbi cu adevărat despre o eroziune a credinței catolice în Germania.”
În fața acestei situații, Papa Francisc a sfătuit: „depășiți resemnarea paralizantă. Cu siguranță nu este posibil să se construiască pe relicvele ‘vechilor zile bune’. Putem însă să fim inspirați de viața primilor creștini.” I-a amintit pe Priscila și Aquila, însoțitori ai Sf. Paul, care „au dat mărturie cu cuvinte convingătoare, dar mai presus de toate cu viețile lor, că adevărul bazat pe iubirea lui Cristos pentru Biserica Sa este cu adevărat demn de crezut”. Exemplul lor „ne poate face să reflectăm, ținând cont de tendința spre o tot mai mare instituționalizare. Se inaugurează noi structuri, dar acestora în final le lipsesc credincioșii. Este un fel de nou pelagianism, care ne face să ne punem încrederea în structuri administrative, în organizarea perfectă.”
„Centralizarea excesivă, în loc să ajute, poate complica viața Bisericii și dinamismul ei misionar”, a observat Sfântul Părinte. „Biserica nu este un sistem închis care se învârte mereu în jurul acelorași întrebări. Biserica este vie și se prezintă oamenilor în propriile lor situații. Are o față suplă, un trup ce se mișcă, crește și simte: ea este trupul lui Isus Cristos.” Acum este nevoie urgentă de „convertirea pastorală”, pentru ca structurile Bisericii să fie misionare. În acest proces „condițiile din societate nu sunt în întregime favorabile. Predomină o anumită secularitate. Aceasta deformează sufletul, sufocă conștientizarea realității: o persoană secularizată trăiește într-o lume artificială, făcută de el însuși.” Aceste persoane sunt greu de atins, a admis Pontiful.
Primul răspuns trebuie să fie rugăciunea, iar apoi „trebuie să rămânem între oameni cu ardoarea celor care au fost primii receptori ai Evangheliei. În acest context de nouă evanghelizare, este indispensabil pentru Episcop să își îndeplinească atent funcția de învățător în credință – credință transmisă și trăită în comuniune vie cu Biserica Universală – în numeroasele domenii ale slujirii sale pastorale”, le-a amintit Papa Episcopilor. Ca „părinți iubitori”, Episcopii trebuie să însoțească facultățile de teologie, ajutându-i pe profesori „să redescopere marea importanță eclezială a misiunii lor”. „Fidelitatea față de Biserică și de Magisteriu nu contrazice libertatea academică, dar cere o atitudine umilă de slujire a darurilor lui Dumnezeu. Sentire cum Ecclesia trebuie să caracterizeze în special pe cei care educă și formează noile generații.” Prezența facultăților de teologie în universități de stat poate promova dialogul cu societatea, evidențiind în special Universitatea Catolică Eichstätt, condusă de un trust eclezial dar finanțată de stat în mare parte.
Atenția a fost apoi îndreptată spre comunitatea parohială, „în care experimentăm și ne trăim în mare credința”, afirmând că „viața sacramentală trebuie să fie una dintre principalele preocupări ale Episcopului”. „Aș dori să subliniez două puncte: Spovada și Euharistia. Iminentul Jubileu al Milostivirii oferă ocazia redescoperirii Sacramentului Penitenței și Reconcilierii. Spovada este locul în care se primește darul iertării și milei lui Dumnezeu. În Spovadă începe transformarea fiecărui creștin și reforma Bisericii. Am încredere că veți da o mai mare atenție acestui Sacrament, care este atât de important pentru înnoirea spirituală, în planurile diecezane și parohiale din cadrul Anului Sfânt, precum și mai apoi.”
Papa a adăugat: „este de asemenea necesar să subliniem strânsa relație dintre Euharistie și Preoție. Planurile pastorale ce nu dau importanța potrivită preoților în slujirea lor de guvernare, învățare și sfințire, experiența ne arată că vor eșua. Colaborarea prețioasă cu laicii, în special în locurile unde lipsesc vocațiile, nu poate să devină surogat pentru preoția ministerială sau să dea impresia că aceasta este ‘opțională’. Dacă nu este preot, nu este Euharistie. Iar vocația pastorală începe cu dorința fierbinte în inimile credincioșilor de a avea preoți.”
Sfântul Părinte a continuat afirmând că „o sarcină a Episcopilor ce nu este niciodată suficient apreciată este angajamentul pentru viață. Biserica nu trebuie să obosească din a fi avocata vieții și nu trebuie să înceteze să vestească faptul că viața umană trebuie protejată necondiționat din momentul concepției până la moartea naturală. Aici nu trebuie să facem niciodată compromisuri, altfel devenind și noi complici la răspândita și nefericita cultură a rebutului. Cât de mari sunt rănile de care suferă societatea noastră prin respingerea și prin ‘aruncarea’ celor slabi și lipsiți de apărare – viața nenăscută, precum și bătrânii și infirmii! Cu toții vom suferi în cele din urmă consecințe dureroase.” Referindu-se apoi la criza refugiaților din Europa a spus: „în spiritul lui Cristos trebuie să continuăm să răspundem provocării numărului mare de persoane nevoiașe”, dar „în același timp să sprijinim toate inițiativele umanitare pentru a asigura condiții de viață admisibile în țările lor de origine”.
Pontiful a încheiat spunându-le Episcopilor germani: „sper că întâlnirile voastre din Curia Romană din aceste zile vor lumina calea pentru Bisericile voastre particulare în anii următori, ajutându-vă să redescoperiți tot mai mult patrimoniul nostru spiritual și pastoral. Vă rog continuați să vă rugați pentru mine, ca ajutat de Dumnezeu să pot să îmi continui slujirea petrină. În mod egal vă încredințez mijlocirii Fecioarei Maria, Apostolilor Petru și Paul, precum și fericiților și sfinților națiunii voastre.”

