Papa Francisc: Milostivirea construiește o lume mai umană
09.12.2015, Vatican (Catholica) - În cadrul audienței generale de miercuri, 9 decembrie 2015, Papa Francisc și-a dezvoltat cateheza asupra semnificației Anului Sfânt al Milostivirii. „Ieri am deschis aici, în Bazilica San Pietro, Poarta Sfântă a Jubileului Milostivirii, după ce am deschis-o deja în Catedrala din Bangui, în Republica Centrafricană. Astăzi aș vrea să reflectez împreună cu voi asupra semnificației acestui An Sfânt, răspunzând la întrebarea: De ce un Jubileu al Milostivirii? Ce înseamnă aceasta?… În epoca noastră de schimbări profunde, Biserica este chemată să ofere contribuția sa specială, făcând vizibile semnele prezenței și apropierii lui Dumnezeu. Și Jubileul este un timp favorabil pentru noi toți, deoarece contemplând Milostivirea Divină, care depășește orice limită umană și strălucește în întunericul păcatului, putem deveni martori mai convinși și eficienți.”
„A celebra un Jubileu al Milostivirii echivalează cu a pune din nou în centrul vieții noastre personale și a comunităților noastre specificul credinței creștine, adică pe Isus Cristos, pe Dumnezeul cel milostiv”, a spus Pontiful. „Acest An Sfânt ne este oferit pentru a experimenta în viața noastră atingerea dulce și suavă a iertării lui Dumnezeu, prezența Sa alături de noi și apropierea Sa mai ales în momentele de necesitate mai mare”, a continuat el îndemnând Biserica în acest an să învețe să aleagă numai „ceea ce îi place mai mult lui Dumnezeu”: „A-i ierta pe fiii Săi, a avea milostivire față de ei, pentru ca și ei să poată ierta la rândul lor pe frați, strălucind ca făclii ale milostivirii lui Dumnezeu în lume.”
„Bucuria lui Dumnezeu este să ierte, ființa lui Dumnezeu este milostivire. Pentru aceasta în acest an trebuie să deschidem inimile, pentru ca această iubire, această bucurie a lui Dumnezeu să ne umple pe toți de această milostivire… Și necesara operă de reînnoire a instituțiilor și structurilor Bisericii este un mijloc care trebuie să ne conducă să trăim experiența vie și dătătoare de viață a milostivirii lui Dumnezeu care singură poate garanta Bisericii să fie acea cetate așezată pe un munte care nu poate să rămână ascunsă. Strălucește numai o Biserică milostivă!”
Trebuie să „întărim în noi certitudinea că milostivirea poate contribui realmente la edificarea unei lumi mai umane. În special în aceste timpuri ale noastre, în care iertarea este un oaspete rar în locurile vieții umane, chemarea la milostivire devine mai urgentă, și aceasta în orice loc: în societate, în instituții, la muncă precum și în familie.” La obiecția că există multe nevoi urgente pe care ar putea să se concentreze Biserica, Sfântul Părinte a răspuns: „Trebuie ținut cont de faptul că, la rădăcina uitării milostivirii, este mereu iubirea de sine. În lume, aceasta ia forma căutării exclusive a propriilor interese, a plăcerilor și onorurilor unite cu voința de a acumula bogății, în timp ce în viața creștinilor se travestește adesea în ipocrizie și în mondenitate.”
„Toate aceste lucruri sunt contrare milostivirii. Mișcările iubirii de sine, care fac străină milostivirea în lume, sunt așa de multe și numeroase încât adesea nu mai suntem în stare nici măcar să le recunoaștem ca limite și ca păcat. Iată pentru ce este necesar să recunoaștem că suntem păcătoși, pentru a întări în noi certitudinea milostivirii divine… Iubiți frați și surori, îmi doresc ca, în acest An Sfânt, fiecare dintre noi să aibă experiența milostivirii lui Dumnezeu… Sunt naivi cei care cred că aceasta poate să schimbe lumea? Da, omenește vorbind sunt nebuni, dar ‘nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii’ (1Corinteni 1,25).”
