Comuniunea cu Roma a BGCU nu a putut fi ruptă de nici un regim totalitar
07.03.2016, Vatican (Catholica) - Sâmbătă, 5 martie 2016, Papa Francisc s-a întâlnit cu liderii Sinodului Permanent al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene (BGCU). Preafericitul Sviatoslav Șevciuc, Arhiepiscop Major, a reafirmat comuniunea cu Biserica Catolică în ciuda unui secol de persecuții înfăptuite de regimurile totalitare. Suferințele din Ucraina au inclus războaie, genocide, o foamete planificată de stat, curățire etnică, toate costând aproximativ 15 milioane de vieți. Aceste suferințe continuă, de aceea Sinodul Permanent caută sprijinul Sfântului Părinte.
În declarația Sinodului Permanent, legată de întâlnire, se arată că Episcopii se află în Roma „în ajunul împlinirii a 70 de ani de la pseudo-Sinodul de la Lviv”. Capul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene și Sinodul Permanent au avut întâlniri și discuții cu reprezentanții Sfântului Scaun, și au pregătit o declarație publică denunțând invazia și războiul din Ucraina și deplângând suferința a milioane de oameni nevinovați. Biserica Ucraineană „condamnă atrocitățile, răpirile, încarcerarea și torturarea cetățenilor Ucrainei în Donbas și Crimeea – în special abuzurile orientate spre comunitățile religioase și grupurile etnice, mai ales tătarii musulmani, precum și violarea amplă a drepturilor civice și a demnității umane a milioane de oameni.”
„Biserica Greco-Catolică Ucraineană se roagă fără încetare pentru și promovează pacea, și astăzi conducerea ei a făcut apel la Sfântul Părinte și la lume să ajute la oprirea războiului și să rezolve criza umanitară cauzată de invazia rusă a Ucrainei. Neîntreruptul război nedeclarat – astăzi marginalizat în atenția lumii – a afectat direct 5 milioane de oameni. A cauzat 10.000 de morți, zeci de mii de răniți grav, și peste două milioane de persoane au ajuns fără locuință.” Episcopii vorbesc și despre „imensele daune socio-economice”, a căror consecință este faptul că „moneda și-a pierdut două treimi din valoare, sărăcind întreaga populație de 45 de milioane de locuitori.”
Secolul al XX-lea a fost unul de „suferințe de nedescris pentru Ucraina”, în care Biserica Greco-Catolică Ucraineană „a fost brutal suprimată de Stalin. Sovieticii au urmărit să o separe de comuniunea catolică, în special de Episcopul de Roma. Regimul lui Stalin a scos în afara legii Biserica Greco-Catolică Ucraineană, făcând-o să fie cea mai mare Biserică interzisă din lume, printr-o acțiune violentă și manipulativă ne-canonică, numită de istorici ‘pseudo-Sinodul de la Lviv’, din 8-10 martie 1946. Autoritățile sovietice au arestat toți Episcopii, sute de preoți și zeci de mii de credincioși și au transferat toate proprietățile Bisericii Greco-Catolice Ucrainene Bisericii Ortodoxe a Patriarhiei de Moscova sau le-a confiscat pentru scopuri seculare.”
„Biserica a renăscut în mod miraculos și este un organism înfloritor, dinamic, activ în întreaga Ucraina și pe patru continente, cu cler tânăr și un laicat dedicat inspirat de exemplul martirilor lor din secolul al XX-lea. Pentru ucrainenii care aparțin diferitor Biserici și organizații religioase și chiar pentru cetățeni seculari, Sfântul Părinte este o autoritate morală globală care spune adevărul. Acest glas este deosebit de important pentru persoanele suferinde din Ucraina… Biserica Greco-Catolică Ucraineană este gata să ofere o administrare responsabilă, transparentă, ecumenică a ajutorului internațional, slujind populația ucraineană fără deosebiri de etnie, preferințe politice sau lingvistice sau afiliație religioasă. Suntem gata să cooperăm într-un plan bine coordonat care include organismele guvernamentale și non-guvernamentale. Este de ajuns cu atâta suferință. Ea poate fi împiedicată. Poate fi vindecată. Să facem din Anul Milostivirii o realitate pentru poporul din Ucraina.”
Imagini
