Paul Sutter: Diavolul. Vorbele și faptele lui
16.03.2016, Roman (Catholica) - Editura Serafica anunță apariția cărții Diavolul. Vorbele și faptele lui în cei doi posedați din Illfurt (Alsacia), semnată de Paul Sutter și tradusă în limba română de societatea de lectură „Sfântul Bonaventura”. Cartea face parte din colecția Confessio, având formatul de 10/18 cm, 150 de pagini, la prețul de 8 lei.
În Catehismul Bisericii Catolice (nr. 391) ni se spune că „în spatele opțiunii de neascultare a primilor noștri părinți, se află o voce înșelătoare, ostilă lui Dumnezeu, care, din invidie, îi aruncă în moarte. Scriptura și Tradiția Bisericii văd în această ființă un înger decăzut, numit Satana sau Diavolul”. Și tot în Catehismul Bisericii Catolice (nr. 394) găsim relatat că „Scriptura atestă influența nefastă a celui pe care Isus îl numește ucigaș de oameni de la început (In 8,44) și care a căutat chiar să-l întoarcă pe Isus de la misiunea primită de la Tatăl. Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrările diavolului (In 3,8). Dintre aceste lucrări, cea mai gravă în urmări a fost ademenirea mincinoasă care l-a determinat pe om să nu se supună lui Dumnezeu.”
În acest sens, în cartea de față ne sunt relatate lucrările săvârșite de către Dumnezeu în vechea Alsacie, mai precis, la Illfurt, cu doi copii, Teobald și Iosif, doi dintre cei cinci copii ai soților Burner, între anii 1864-1869. Exorcismele acestor copii au fost autorizate de către biserică după aproximativ trei ani de la începutul fenomenelor inexplicabile, ce au făcut atunci caz în Illfurt. Cartea despre acest episod, redactată într-un stil confesiv și beletristic alert, urmărește toate fazele exorcizării, de la posedarea celor doi copii și până la eliberarea lor, prin mijlocirea puternică a Sfintei Fecioare Maria, dovedind că ființele decăzute se identifică cu trupul posedat și exercită o putere tiranică asupra simțurilor, organelor și facultăților lui.
Întâmplările relatate în cartea de față sunt în măsură să sădească și să cultive în suflet o teamă mântuitoare de păcat și de robia celui rău; o teamă care să îndemne la strădania dobândirii cerului, fapt la care ne îndeamnă și apostolul Paul: „Drept aceea, frații mei, cu frică și cutremur lucrați la mântuirea voastră” (Fil 2,12).
Imagini
Nu sunt de acord cu concluzia, de la inceput trebuie sa ne fie frica intai de Dumnezeu pentru pacatele noastre nu de satan si de demonii lui cei prosti, sau de lume (satan unelteste si prin lume care este mai mult a lui decat a lui Dumnezeu de la inceput si lucrurile se vor inrautati pana la sfarsit).
Demonii vin sa ispiteasca si pe cei credinciosi si atunci virtutile noastre sufletesti (dragostea, bunatatea, mila, ne-judecarea aproapelui), credinta (rugaciune, post daca este nevoie) ne ajuta sa trecem de aceste creaturi ale iadului si ceeace era un pericol se transforma intr-un examen trecut.
In ziua de astazi satan este o zeitate reala, fanii lui i se inchina si i-au facut si temple. Daca stam sa ni se faca frica de el exista riscul sa ne prinda.
Dumnezeu l-a facut pe diavol din heruvim intr-un prost ca sa putem sa trecem peste el, cu observatia sa nu ne punem singuri mai jos de diavol dandu-i satisfactie prin teama de el.
Cel ce are puterea mortii, diavolul, este ingerul de lumina astazi.