Predicatorul papal: Dumnezeu se face dreptate, făcând milostivire
26.03.2016, Vatican (Catholica) - Amintind de atacul terorist de săptămâna aceasta din Bruxelles, predicatorul papal și-a centrat reflecția din Vinerea Mare pe rolul milostivirii în mântuirea lumii. „Opusul milostivirii nu este dreptatea ci răzbunarea”, a afirmat pr. Raniero Cantalamessa OFMCap în predica sa de la celebrarea Patimii Domnului din Bazilica San Pietro, din 25 martie. „Ura și brutalitatea atacurilor teroriste de săptămâna aceasta ne ajută să înțelegem puterea divină a ultimelor cuvinte ale lui Cristos: Tată, iartă-i, că nu știu ce fac.”
Afirmațiile vin la câteva zile după ce câteva zeci de persoane au fost ucise de atacatori sinucigași ai ISIS la aeroportul din Bruxelles, pe 22 martie. „Iertând păcatele, Dumnezeu nu renunță la dreptate, renunță la răzbunare; nu vrea moartea păcătosului, ci să se convertească și să trăiască (cf. Ez 18,23). Isus pe cruce nu a cerut Tatălui să răzbune cauza Sa. […] Trebuie să demitizăm răzbunarea! Ea a devenit un mit impregnant care contagiază totul și pe toți, începând de la copii. Mare parte dintre istoriile aduse pe ecran și dintre jocurile electronice sunt istorii de răzbunare, răspândite ca victorie a eroului bun. Jumătate, dacă nu mai mult, din suferința care există în lume (când nu e vorba de rele naturale) vine din dorința de răzbunare, atât în raporturile dintre persoane cât și în cele dintre state și popoare.”
Pr. Cantalamessa a susținut reflecția sa în fața credincioșilor reuniți în Bazilica San Pietro, după cântarea în latină a relatării Patimii și Morții lui Cristos, după Evanghelia lui Ioan. Papa Francisc a prezidat celebrarea, conducând credincioșii în venerarea Crucii, în timpul căreia cei prezenți au fost invitați să se apropie de un crucifix de lemn și să sărute picioarele lui Isus. În predica sa amplă, predicatorul papal a pus accent și pe rolul milostivirii în salvarea căsătoriilor și familiei, care este „lucrul cel mai prețios și mai fragil care există, în acest moment, în lume”. „La începutul a toate este iubirea, nu milostivirea. Aceasta intervine numai după păcatul omului. Și în căsătorie, la început nu este milostivirea, ci iubirea. Nu se căsătoresc din milostivire, ci din iubire. Dar după ani, sau luni, de viață împreună, apar limitele reciproce, problemele de sănătate, de finanțe, cu copii; intervine rutina care stinge orice bucurie.”
Și a continuat: „Ceea ce poate salva o căsătorie de la alunecare pe o pantă fără urcare este milostivirea, înțeleasă în sensul pregnant al Bibliei, adică nu numai ca iertare reciprocă, ci ca o ‘îmbrăcare cu dragoste, cu îndurare, cu bunătate, cu umilință, cu blândețe și răbdare’. Milostivirea face în așa fel încât la eros să se adauge agape, la iubirea de căutare, cea de dăruire și de com-pasiune. Dumnezeu ‘are milă’ de om: nu ar trebui soțului și soției să îi fie milă unul de altul? Și nu ar trebui nouă, celor care trăim în comunitate, să ne fie milă unii de alții, în loc să ne judecăm? Să ne rugăm: Tată ceresc, prin meritele Fiului Tău care pe cruce ‘s-a făcut păcat’ pentru noi, fă să cadă din inima persoanelor, a familiilor și a popoarelor, dorința de răzbunare. Fă ca intenția Sfântului Părinte în proclamarea acestui An Sfânt al Milostivirii să aibă un răspuns concret în inimile noastre și să îi facă pe toți să experimenteze bucuria de a se reconcilia cu tine în adâncul inimii.”
Pr. Cantalamessa a mai vorbit despre „reconcilierea cu Dumnezeu”, referindu-se la a doua scrisoare către Corinteni. „Apelul apostolului de a ne reconcilia cu Dumnezeu nu se referă la reconcilierea istorică, petrecută pe cruce; nu se referă nici la reconcilierea sacramentală care are loc la Botez și în Sacramentul Reconcilierii; se referă la o reconciliere existențială și personală care trebuie realizată în prezent. Apelul este adresat creștinilor din Corint care sunt botezați și trăiesc de mult timp în Biserică; de aceea, ne este adresat și nouă, acum și aici. ‘Momentul potrivit, ziua mântuirii’ este, pentru noi, Anul Milostivirii pe care îl trăim.” Și a completat: „Anul Milostivirii este ocazia de aur pentru a readuce la lumină adevărata imagine a Dumnezeului biblic care nu numai că face milostivire, ci este milostivire.”
S-a oprit îndelung și asupra temei dreptății lui Dumnezeu. „Este ea uitată sau subevaluată?”, a întrebat predicatorul papal. „Dumnezeu se face dreptate, făcând milostivire! Iată marea revelație. Apostolul spune că Dumnezeu este ‘drept și îndreptățitor’, adică este drept cu Sine însuși, când îl îndreptățește pe om; de fapt, El este iubire și milostivire; pentru aceasta face dreptate Sieși – adică se demonstrează cu adevărat prin ceea ce este – când face milostivire. Nu se înțelege nimic din toate acestea dacă nu se înțelege ce înseamnă, exact, expresia ‘dreptatea lui Dumnezeu’.” Ca să lămurească, l-a citat pe Sf. Augustin: „«Dreptatea lui Dumnezeu» este aceea prin care, prin harul Său, noi devenim drepți, exact cum «mântuirea Domnului» (Ps 3,9) este aceea prin care Dumnezeu ne mântuiește pe noi”. A apreciat aici rolul lui Luther, care „a readus la lumină acest adevăr, după ce timp de secole, cel puțin în predicarea creștină, se pierduse sensul său”.
Pr. Cantalamessa l-a citat pe Papa Benedict al XVI-lea, din cartea „Isus din Nazaret”: „Nedreptatea, răul ca realitate nu poate să fie pur și simplu ignorat. Trebuie să fie eliminat, învins. Aceasta este adevărata milostivire. Și că acum, deoarece oamenii nu sunt în stare, o face Dumnezeu însuși – aceasta este bunătatea necondiționată a lui Dumnezeu”. Și a explicat apoi: „Dumnezeu nu s-a mulțumit să ierte păcatele omului; a făcut infinit mai mult; le-a luat asupra sa, s-a împovărat cu ele. Fiul lui Dumnezeu, spune Paul, ‘s-a făcut păcat în favoarea noastră’.” Și a subliniat că ‘nu moartea (lui Isus), ci iubirea (Sa) ne-a mântuit! Iubirea lui Dumnezeu a ajuns la om în punctul cel mai îndepărtat în care ajunsese fugind de El, adică în moarte. Moartea lui Cristos trebuia să apară tuturor ca dovada supremă a milostivirii lui Dumnezeu față de păcătoși. Iată pentru ce ea nu are nici măcar maiestatea unei anumite singurătăți, ci este încadrată în aceea a doi tâlhari. Isus vrea să rămână prietenul păcătoșilor până la sfârșit, pentru aceasta moare ca ei și cu ei.”
Imagini
