Papa Ioan Paul al II-lea: „Astăzi este miercuri și eu mă ridic!”
02.04.2016, Roma (Catholica) - La 2 aprilie 2016 este a unsprezecea aniversare a morții Sfântului Ioan Paul al II-lea. Anul acesta data cade în ajunul sărbătorii Milostivirii Divine, instituită de același Pontif polonez. Exact ca în 2005. Cu această ocazie, Cardinalul Angelo Comastri, Vicar general al Papei pentru Cetatea Vaticanului, într-un interviu pentru Radio Vatican, în afară de a vorbi despre legătura dintre Pontiful polonez și Milostivire, inimă a Jubileului extraordinar dorit de Papa Francisc, dezvăluie culisele din ultimele zile de viață ale lui Karol Wojtyła, citim în materialul apărut pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
„Era 30 martie 2005, miercuri, ultima miercuri din viața sa. Toți știam că starea Papei se agravase și eram deci puțin îngrijorați, ne rugam cu toții pentru acest motiv. Pe la amiază sunt anunțat: ‘S-a deschis fereastra de la apartament!’ Desigur, am ieșit din biroul meu, am alergat în Piața San Pietro și la amiază am văzut că Papa s-a arătat. Nu a reușit să spună niciun cuvânt; a ridicat numai mâna dreaptă și a trasat un mare Semn al Crucii, care a fost testamentul său, salutul său adresat Bisericii, salutul adresat lumii.”
„Am aflat după aceea ce s-a întâmplat în dimineața aceea. Imediat ce s-a trezit, Papa Ioan Paul al II-lea a șoptit – pentru că vorbea numai abia perceptibil – sorei Tobiana și pr. Stanislav Dwiwisz: ‘Astăzi este miercuri’. Dar nu au dat importanță cuvintelor. După ce a trecut puțin timp, a spus din nou: ‘Astăzi este miercuri’. Încă o dată au ignorat cuvintele Papei. La ora 10 a spus cu un ton puțin mai autoritar: ‘Astăzi este miercuri și eu mă ridic!’ Desigur, s-au înspăimântat în fața acestei decizii a Papei și au încercat să îl descurajeze. Papa în mod neclintit a spus: ‘Astăzi este miercuri și eu mă ridic pentru că oamenii vin și eu nu vreau să îi dezamăgesc’. Murea și se gândea la alții”.
„Mărturia milostivirii a Papei Ioan Paul al II-lea”, a afirmat Cardinalul Comastri, „îmi place să o sintetizez în două candele: cea a iertării, până la eroism, și cea a vestirii adevărului, pentru că iertarea și adevărul sunt două candele care vin de la Milostivire”. „Gândiți-vă că imediat după atentat, când Papa era într-un lac de sânge, imediat ce și-a recăpătat puțin cunoștința, primele cuvinte pe care le-a spus au fost: ‘Îl iert pe fratele care a tras în mine’. A-l numi în acel moment ‘frate’ pe Ali Agca cere un mare curaj, o mare credință, o mare mărturie”. Mai mult, „când și-a revenit, nu a organizat proteste, greve, răzbunări… numai rugăciune; rugăciune și iertare. Aici se vede fața frumoasă a catolicismului”.
Apoi este „candela adevărului”: Papa Wojtyła „a făcut să strălucească această candelă cu trei Enciclice minunate dar și cu foarte multe discursuri. Enciclica Veritatis splendor, Enciclica Evangelium vitae și Fides et ratio. Papa Ioan Paul al II-lea”, a subliniat Cardinalul, „a strigat adevărul pentru că adevărul este o slujire a Milostivirii! Pentru că păcatul este rău și face rău! Și să nu uităm că Isus, milostivul, Cel care a spus ‘Eu am venit pentru păcătoși…’, a adăugat și ‘… pentru ca să se convertească'”.
