Papa Francisc: Să continuăm să scriem Evanghelia cu fapte de milostivire
04.04.2016, Vatican (Catholica) - Evanghelia este cartea Milostivirii lui Dumnezeu – Papa Francisc ne-a încurajat să citim Evanghelia și să continuăm să o scriem cu gesturi simple și concrete de iubire. Acesta a fost apelul său în cadrul Liturghiei prezidate în Piața San Pietro, în Duminica Milostivirii Divine. „Milostivirea nu se oprește la distanță”: Pontiful a vorbit despre „o omenire adesea rănită și temătoare, care poartă cicatricele durerii și incertitudinii”, și a amintit că “orice infirmitate poate găsi în milostivirea lui Dumnezeu un ajutor eficace”. Invitația Papei Francisc a fost: “Să luăm milostivirea Tatălui și să o ducem în lume”.
Papa a definit Evanghelia ca fiind Cartea Milostivirii lui Dumnezeu, dar a subliniat că este „o carte deschisă”: „Nu totul a fost scris; Evanghelia milostivirii rămâne o carte deschisă, unde trebuie să se continue să se scrie semnele discipolilor lui Cristos, gesturi concrete de iubire, care sunt mărturia cea mai bună a milostivirii. Toți suntem chemați să devenim scriitori vii ai Evangheliei, purtători ai Veștii Bune la fiecare bărbat și femeie de astăzi”. Sfântul Părinte a cerut “gesturi simple și puternice, uneori chiar invizibile” pentru a duce tandrețea și mângâierea lui Dumnezeu. „Astfel se continuă ceea ce a făcut Isus în ziua de Paște, când a revărsat în inimile discipolilor înfricoșați milostivirea Tatălui, revărsând asupra lor pe Duhul Sfânt care iartă păcatele și dăruiește bucuria.”
„Totuși, în relatarea pe care am ascultat-o reiese un contrast evident: pe de o parte este teama discipolilor, care închid ușile casei; pe de altă parte este misiunea din partea lui Isus, care îi trimite în lume să ducă vestea iertării. Poate să existe și în noi acest contrast, o luptă interioară între închiderea inimii și chemarea iubirii să deschidem ușile închise și să ieșim din noi înșine… Drumul pe care Învățătorul înviat ni-l indică este cu sens unic, continuă într-o singură direcție: să ieșim din noi înșine, să ieșim pentru a mărturisi forța vindecătoare a iubirii care ne-a cucerit… În fața strigătului dureros de milostivire și de pace, simțim astăzi adresată fiecăruia dintre noi invitația încrezătoare a lui Isus: ‘Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi’.”
Milostivirea lui Dumnezeu „dorește să vină în întâmpinarea tuturor sărăciilor și să elibereze de multele forme de sclavie care chinuiesc lumea noastră… A fi apostoli ai milostivirii înseamnă a atinge și a mângâia rănile Sale, prezente și astăzi în trupul și în sufletul atâtor frați ai săi. Îngrijind aceste răni îl mărturisim pe Isus, îl facem prezent și viu; permitem altora, care ating cu mâna milostivirea Sa, să îl recunoască ‘Domn și Dumnezeu’, așa cum a făcut apostolul Toma… Atâtea persoane cer să fie ascultate și înțelese. Evanghelia milostivirii, care trebuie vestită și scrisă în viață, caută persoane cu inima răbdătoare și deschisă, ‘samariteni milostivi’ care cunosc compasiunea și tăcerea în fața misterului fratelui; cere slujitori generoși și bucuroși, care iubesc gratuit fără a pretinde nimic în schimb.”
„Milostivirea lui Dumnezeu este veșnică; nu se termină, nu se epuizează, nu se oprește în fața închiderilor și nu încetează niciodată. În acest ‘veșnic’ găsim sprijin în momentele de încercare și de slăbiciune, pentru că suntem siguri că Dumnezeu nu ne abandonează: El rămâne cu noi mereu. Să mulțumim pentru această iubire a Sa așa de mare, pe care ne este imposibil să o înțelegem: este atât de mare!… Să cerem să fim noi înșine milostivi, pentru a răspândi pretutindeni forța Evangheliei, pentru a scrie acele pagini ale Evangheliei pe care apostolul Ioan nu le-a scris.”