Papa Francisc: Un creștin care nu se lasă atras de Cristos este ca un orfan
19.04.2016, Vatican (Catholica) - „Un creștin care nu se lasă atras de Tatăl spre Isus este asemenea unui orfan”, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată marți, 19 aprilie 2016, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pontiful a evidențiat că o inimă deschisă față de Dumnezeu este capabilă să accepte noutățile aduse de Duhul Sfânt. Isus înfăptuiește semne miraculoase, rostește cuvinte pe care nimeni nu le mai rostise până atunci și, cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, apare întrebarea: „Ești tu Cristos?” Inspirându-se din Evanghelia după Ioan, capitolul 10, propusă de Liturghia zilei, Pontiful s-a oprit asupra scepticismului de nezdruncinat al iudeilor, despre care Evanghelia relatează că l-au înconjurat pe Isus, spunându-i: „Până când ne chinuiești sufletul? Dacă tu ești Cristos, spune-ne deschis!”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Definind acest comportament „orbire a credinței”, Pontiful a explicat că apartenența la turma Domnului este un har ce necesită o inimă disponibilă. „‘Oile îmi ascultă glasul; Eu le cunosc și ele mă urmează. Eu le dau viața eternă și nu vor fi în veci pierdute și nimeni nu le va smulge din mâinile Mele’. Aceste oi au studiat pentru a-l putea urma pe Isus și abia apoi au crezut? Nu. ‘Tatăl meu, Cel care mi le-a încredințat, este mai mare’. Este chiar Tatăl cel care încredințează oile păstorului. Este Tatăl cel care atrage inimile la Isus.”
Duritatea inimii cărturarilor și fariseilor care văd acțiunile înfăptuite de Isus dar refuză să îl recunoască în El pe Mesia este „o dramă” care continuă până pe Calvar, după a explicat Sfântul Părinte. Chiar mai mult, continuă chiar și după Înviere, când soldaților care stau de pază la mormânt li se sugerează să spună că au adormit, ca să fie acreditată ipoteza că trupul lui Isus a fost furat de către discipoli. Nici mărturiile în prima persoană privitoare la Învierea lui Isus nu îi mișcă pe cei care refuză să creadă. Consecința acestui fapt este „condiția de orfani”, cauzată de renegarea propriului Tată.
„Acești învățători ai legii aveau inima închisă, se simțeau proprii stăpâni, însă, în realitate, erau orfani, pentru că nu aveau o relație cu Tatăl. Vorbeau despre Părinții lor – despre Avraam, despre Patriarhi… – dar vorbeau despre ei ca despre figuri îndepărtate. În inima lor erau orfani, trăiau condiția de orfani, stare pe care o preferau în locul posibilității de a se lăsa atrași de Tatăl. Aceasta este drama inimii închise ce îi caracterizează.”
Dimpotrivă, efectele unei inimi deschise față de Tatăl sunt o convertire autentică. Despre o astfel de inimă se relatează în prima lectură, din Faptele Apostolilor, capitolul 11. Este vorba despre Barnaba care, trimis la Antiohia pentru a analiza situația convertirilor, se bucură văzând harul lui Dumnezeu și îi îndeamnă pe toți să rămână în Domnul. „Isus ne îndeamnă să îi fim discipoli dar pentru a-l urma trebuie să ne lăsăm atrași de Tatăl spre El. Rugăciunea smerită pe care o putem face în calitate de fii este: ‘Tată, ajută-mă să-l cunosc pe Isus’, iar Tatăl îl va trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne deschide inimile și ne va conduce spre Isus. Un creștin care nu se lasă atras de Tatăl spre Isus este un creștin care trăiește asemenea unui orfan; însă noi avem un Tată, nu suntem orfani”, a mai spus Papa Francisc.
