Papa emerit și-ar putea aniversa public 65 de ani de preoție
24.05.2016, Vatican (Catholica) - „Se roagă, îi place să studieze și să citească, își dedică timp corespondenței, se plimbă cu rozariul în mână prin Grădinile Vaticanului, primește vizitatori.” Aceasta este viața Papei Benedict al XVI-lea în mănăstirea Mater Ecclesia din Vatican, unde a ales să locuiască după istorica sa retragere, explică cel mai apropiat om de el, secretarul său personal, Arhiepiscopul Georg Gänswein. Prelatul este de asemenea prefectul Casei Papale.
Arhiepiscopul a fost solicitat vineri de jurnaliști, la prezentarea de la Universitatea Pontificală Gregoriană a cărții lui Roberto Regoli intitulată „Dincolo de criza Bisericii”. Este un volum „fascinant și impresionant”, uneori „strălucitor” și mereu „bine documentat”, care încearcă să reconstruiască, an după an, pas după pas, cei opt ani de pontificat ai Papei Benedict: din 19 februarie 2005, când a fost ales de Conclav, conform așteptărilor lumii, nu și ale sale, până în 11 februarie 2013, când a schimbat pentru totdeauna ministerul papal, și apoi până în prezent, cu cei trei ani trăiți în inima Vaticanului, la câțiva pași de Succesorul său, dar mereu „ascuns de lume”.
Dar Papa emerit, pe care nu l-am putut vedea public decât rar, precum la canonizarea Papilor Ioan Paul al II-lea și Ioan al XXIII-lea, sau la deschiderea Anului Jubiliar, ar putea să apară din nou public „nu peste mult timp”, dat fiind că pe 29 iunie va aniversa 65 de ani de preoție. Se reflectează la ideea organizării unui eveniment care să marcheze ocazia. „Vom vedea dacă putem organiza. Este o ocazie în care se va putea vedea că expresia mea cu ‘lumânarea’ a fost stupidă”, a spus Arhiepiscopul, referindu-se la declarațiile făcute acum ceva vreme pentru un săptămâna italian, când l-a comparat pe Pontiful emerit cu „o candelă care se stinge încetul cu încetul”.
O frază ambiguă, interpretată imediat ca o înrăutățire a stării de sănătate a Papei. „Nu știam că în italiană ar putea avea o semnificație negativă”, a explicat secretarul personal. „A spune că este asemenea unei lumânări înseamnă că tăria luminii sale este aceeași.” Astfel, Papa emerit „este bine”, ținând cont de cei 89 de ani ai săi. „Este liniștit, împăcat cu Domnul, cu el însuși și cu lumea.” Mai mult, sunt tot mai mulți oameni care doresc să îl viziteze și pe care îi primește. În ultima vreme „a trebuit să reducem vizitele deoarece îi sosesc atâtea scrisori zi de zi, și multe cărți, dar și manuscrise”.
Arhiepiscopul Gänswein a spus că poate da mărturie că, în anii dinaintea alegerii ca Papă, „Cardinalul Ratzinger nu a presupus niciodată numirea sa în cea mai înaltă funcție din Biserica Catolică. Deja visa la scrierea unor ultime cărți în pace și liniște. Alegerea a venit ca un șoc real.” Un alt șoc pentru Pontiful german a fost moartea subită a Manuelei Camagni, una dintre cele patru italience din Memores Domini, din acompaniamentul său, care a murit tragic într-un accident din 2010. Un an pe care Regoli l-a descris ca „negru” pentru Ratzinger, incluzând scandalul cu Episcopul lefebvrist Williamson, care a negat Holocaustul, dar și diverse atacuri.
Conform Arhiepiscopului, dincolo de toate incidentele, moartea Manuelei a lovit cel mai mult inima Papei. „Benedict nu a fost un ‘Papă actor’, cu atât mai puțin un insensibil ‘Papă robot’; pe tronul lui Petru el a rămas om, astfel fiind și astăzi”. De aceea a fost foarte afectat și când a descoperit trădarea valetului său, Paolo Gabriele, care a generat scandalul Vatileaks. „A suferit foarte mult [… dar] trebuie să spun o dată pentru totdeauna cu claritate că în cele din urmă Benedict nu a renunțat din cauza sărmanului valet sau datorită bârfelor din așa-numita afacere Vatileaks. Nici un trădător sau ciripitor sau jurnalist nu a putut să îl împingă la această decizie. Scandalurile au fost prea mici pentru o decizie de o astfel de natură.” Pentru el „se cuvenea” să se retragă deoarece „era conștient că tot mai mult nu mai are puterea pentru a duce greutatea slujirii”.
Astfel, a spus Arhiepiscopul Gänswein, de la alegerea Papei Francisc pe 13 martie 2013, „sunt nu doi Papi ci o slujire mai amplă, cu un membru activ și un membru contemplativ”. „Ca pe vremea lui Petru, Biserica Una, Sfântă, Catolică și Apostolică are în continuare un singur Papă legitim. Și totuși, de trei ani, trăim cu doi Succesori ai lui Petru între noi, care nu sunt în competiție și totuși fiecare are o prezență extraordinară! De aceea Benedict al XVI-lea nu a renunțat nici la numele său, nici la reverenda albă. Apelativul corect cu care ne adresăm lui astăzi este tot Sanctitate”, a adăugat prelatul.
